Dicționar de sinonime
Sinonime blegi
Cuvântul „blegi” are următoarele sinonime:
blegi ( verb )
- a se turti
- a se moleși
- a se muia
Alte sinonime:
- a se bălmăji
- a se bleojdi
- pleoști
- a se pleoști
- a se blegoșa
- a se clăpăugi
- a se dăbălăza
Sinonime Apropiate
- fleșcăi - a muia, a terciui, a se moleși
- palataliza - a înmuia (sunetele)
- uda - a înmuia, a umezi, a îmbiba, a mura, a spăla, a scălda
- umed - ud, îmbibat, muiat, jilav, apos, umezit
- îmbăta - a (se) ameți, a (se) afuma, a (se) chercheli, a (se) turmenta, a (se) turti, a (se) aghezmui, a încânta, a fermeca, a seduce
- lătăreț - turtit, plat, întins
- lâncezi - a zăcea, a vegeta, a tânji, a boli, a stagna, a trena, a se moleși
- obosi - a osteni, a slăbi, a se istovi, a se moleși, a munci, a se deranja
- clăpăug - bleg, pleoștit, blegit, atârnat
- dubi - a tăbăci, a argăsi, a se muia, a se topi
- bont - turtit, ciuntit, retezat, fără vârf
- domoli - a liniști, a potoli, a modera, a tempera, a calma, a îmblânzi, a astâmpăra, a înfrâna, a struni
Dex blegi
- blegí / ~egesc / bleg] 1 ( urechi) A deveni bleg (2). 2 A deveni bleg. 3 A spune cuiva „blegule”. incompletă în original
- BLEGÍ, blegesc, IV. 1. (Despre urechi) A se face bleg (1). 2. (Despre oameni) A deveni bleg (2); a se bleojdi2. – Din bleg.
- BLEGÍ, blegesc, IV. 1. (Despre oameni) A deveni bleg, a se moleși, a se prosti. ramoli. 2. (Despre urechile animalelor) A se face bleg, a se lăsa în jos, a se pleoști.
- BLEGÍ, blegesc, IV. 1. (Despre oameni) A deveni bleg (1). 2. (Despre urechi) A se face bleg (2). – Din bleg.
- A SE BLEGÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni bleg. 2) (despre urechi) A se face bleg; a se lăsa în jos sau într-o parte (pierzându-și poziția sau forma); a se pleoști; a se bleojdi. /Din bleg
- bleg, ~eagă 1 ( animale) Cu urechi care atârnă blegit2, clăpăug. 2-3 ( urechi) Care atârnă sau sunt depărtate de cap. 4 ( oameni) Cu urechi blegi (3). 5-6 ( oameni) Moale (și cam prost). 7 Cu capul ~ Cu mintea slabă. 8 Toropit. 9 Trist. 10 (; ; bleahă) Prost.
- BLEG, BLEÁGĂ, blegi, -ge, 1. (Despre animale) Cu urechi care atârnă în jos; clăpăug, blegit; (despre urechile animalelor) care atârnă în jos; (despre oameni) cu urechile îndepărtate de cap; (despre urechile oamenilor) îndepărtate de cap (și atârnând în jos). 2. Lipsit de energie, de voință (și prost). – bleka.