Dicționar de sinonime
Sinonime blândețe
Cuvântul „blândețe” are următoarele sinonime:
blândețe ( substantiv )
- bunătate
- cumințenie
Alte sinonime:
- mansuetudine
- blajinătate
- bunețe
- îngăduință
- clemență
- toleranță
- noblețe
- calm
- omenie
- prietenie
Sinonime Apropiate
- bunătate - omenie, cumsecădenie, generozitate, noblețe, bunăvoință, amabilitate, blândețe
- clemență - îngăduință, indulgență, bunătate, iertare, blândețe, milă
- dulceață - bucurie, încântare, fericire, blândețe, bunătate, duioșie, bunăvoință, plăcere, voluptate
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
- înțelepciune - cumințenie, cunoaștere, judecată, chibzuială, prudență, socoteală, cumpăt, măsură
- mărinimie - bunăvoință, generozitate, dărnicie, noblețe, bunătate, filantropie
- caritate - generozitate, bunătate, dărnicie, omenie, noblețe
- milă - compătimire, îndurare, compasiune, binefacere, ajutor, pomană, milostenie, bunătate, bunăvoință
- minte - judecată, rațiune, gând, cugetare, inteligență, deșteptăciune, intelect, spirit, istețime
Dex blândețe
- blândéțe 1 Purtare de om blând. 2 ( animale) Calm în prezența omului. 3 Atmosferă plăcută. 4 Cu duhul -ții (sau -lor) Cu grijă și calm.
- BLÂNDÉȚE Însușirea omului blând; purtare, vorbă de om blând. – Blând + -ețe.
- BLÂNDÉȚE Însușirea omului blând; purtare de om blând. – Blând + -ețe.
- BLÂNDÉȚE Însușirea de a fi blând; purtare, vorbă de om blând. – Din blând + -ețe.
- BLÂNDÉȚE f. 1) Caracter blând. 2) Atitudine de om blând. /<lat. blandities
- blândețe f. calitatea celui blând. .
- blândéță blândețe
- BLÎNDÉȚĂ blîndețe.
- BLÎNDÉȚE, (rar) blîndețe, (Și în forma blîndeță; în opoziție cu asprime) Calitatea de a fi blînd; purtare, vorbă blîndă, de om blînd. Se dusese pomina de blîndețele lui, pentru care și poporul îl numi Pătrașcu-vodă cel bun. ISPIRESCU, M. V. 3. O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. Ochii ei, de o întunecată blîndeță, aveau numai pentru el grijă și înțelegere. EMINESCU, N. 40. ◊ (De obicei batjocoritor, la adresa celor ipocriți) Cu duhul blîndeței (sau, mai rar, blîndețelor) duh. ♦ (Concretizat, poetic) Persoană blajină. Mezina era o blîndeță bălaie, subțire ca o trestie. SADOVEANU, P. M. 238. – Variantă: blîndéță
- blîndéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ețĭ (d. blînd). Calitatea de a fi blînd: a vorbi, a te apropia cu blîndeță.
Antonime blândețe
- Blândețe ≠ cruzime, ferocitate, răutate
Sinonimul cuvântului blândețe