Sinonime cătrănit

Cuvântul „cătrănit” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• amărât - trist, supărat, necăjit, mâhnit, indispus, deprimat, degradat, uzat, jerpelit
• abătut - necăjit, supărat, deprimat, mâhnit, amărât, demoralizat
• fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
• necăjit - supărat, amărât, mâhnit, abătut, indispus, trist, sărac, nevoiaș, lipsit
• mâhnit - amărât, trist, supărat, indispus
• trist - supărat, indispus, abătut, mâhnit, îndurerat, afectat, suferind, deprimant, dezolant
• îndurerat - trist, afectat, mâhnit, supărat
• mohorât - închis, neguros, înnorat, plumburiu, posomorât, trist, supărat, îmbufnat, dezolant
• elegiac - melancolic, trist, abătut, deprimat
• negru - oacheș, brunet, negricios, întunecat, întunecos, obscur, sumbru, deprimat
• cărbune - aur negru, mangal, tăciune, antrax, dalac, pustulă
• regretabil - supărător, neplăcut, condamnabil
• sărac - nevoiaș, sărman, calic, oropsit, necăjit, strâmtorat, mizer, biet, nenorocit
• jale - tristețe, amărăciune, dezolare, mâhnire, durere, doliu
• zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit

Dex cătrănit

• cătrănit1 1-6 Cătrănire (1-6).
• cătrănit2, ~ă 1 Uns cu catran (2) încătrănit2. 2 Negru. 3 Care are haine negre încătrănit2. 4 Înnorat. 5 Supărat. 6 Mânios. 7 Rău la inimă încătrănit2.
• CĂTRĂNÍT2, -Ă, cătrăniți, -te, 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Amărât, supărat, necăjit. 3. Otrăvit, înveninat. – cătrăni.
• CĂTRĂNÍT1 (Rar) Cătrănire. – cătrăni.
• CĂTRĂNÍT1 (Rar) Cătrănire. Cătrănitul traverselor de cale ferată.
• CĂTRĂNÍT2, -Ă, cătrăniți, -te, 1. De culoare închisă, tuciuriu, negru. Eram.. lung și mustăcios și cătrănit la chip. PAS, L. 1 101. Își zări ca prin vis chipul oglindit în apele cătrănite ale Ghenunei Dracului. ODOBESCU, S. III 179. 2. (Uneori determinat prin «de mînie», «de necaz», «de ciudă» etc.) Amărît, supărat; mînios, turbat, furios. Era atît de cătrănit, că ar fi putut s-o facă vinovată și de vintul care bătea și de băltoaca de pe jos. PAS, Z. I 178. Am făcut o față cătrănită. EMINESCU, N. 97. ◊ Seceta cătrănită trecea mereu mai furioasă, sărăcind satele cu oameni gălbejiți. CĂLUGĂRU, O. P. 34. 3. Otrăvitor, veninos. Balele cătrănite... se scurg năclăite de-a lungul movilițelor. ODOBESCU, S. III 187.
• CĂTRĂNÍT2, -Ă, cătrăniți, -te, 1. De culoare închisă; tuciuriu, negru. 2. Amărât, supărat, necăjit. 3. Otrăvit, veninos. – cătrăni.
• CĂTRĂNÍT1 (Rar) Cătrănire. – cătrăni.

Sinonimul cuvântului cătrănit

Testează-te!