Dicționar de sinonime
Sinonime calcavură
Cuvântul „calcavură” are următoarele sinonime:
calcavură ( substantiv )
- palmă
- bătaie
- dojană
Sinonime Apropiate
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- perdaf - luciu, lustru, strălucire, săpuneală, dojana, mustrare, critică
- trânteală - bătaie
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- batjocură - bătaie de joc, zeflemea, derâdere, bășcălie, rușine, ocară, necinste, înjosire
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- ciocăneală - bocăneală, bătaie, bocănit, ciocănit
- ciomăgeală - bătaie, păruială, chelfăneală
- corecție - pedeapsă, bătaie, chelfăneală
- derâdere - batjocură, bătaie de joc, zeflemea, bășcălie, deriziune
- imputare - reproș, învinuire, dojană, mustrare, acuzație, amendă, taxare, sancțiune
- chelfărteală - corecție, bătaie
- luptă - război, bătălie, conflict, înfruntare, ciocnire, conflagrație, încăierare, harță, bătaie
- timp - vreme, răstimp, perioadă, durată, răgaz, interval, moment, dată, ritm
Dex calcavură
- CALCAVÚRĂ, calcavuri, (Glumeț) Bătaie; palmă; dojană. –
- CALCAVÚRĂ, calcavuri, (Glumeț; în legătură cu verbele «a da», «a trage», «a mînca») Bătaie, (lovitură de) palmă; dojana. Zmeul trase fetei... o calcavură, de auzi cîinii în Giurgiu. ISPIRESCU, L. 262. În loc de bucate, îți mînca o calcavură de cele tătărești. ALECSANDRI, T. 669.
- CALCAVÚRĂ, calcavuri, (Glumeț) Bătaie; palmă; dojană.
- calcavură f. 1. cursă de prins vânat; 2. Mold. cureaua cu care cismarul ține lucrul strâns de genuchi; 3. fam. trânteală: i-a tras o calcavură. .
- calcavúră f. pl. ĭ (probabil turc. Cp. cu paceavură, tavatură). Cureaŭa cu care cizmaru ține strînsă pe genuchĭ încălțămintea la care lucrează. Fig. Fam. Trînteala (bătaĭe) orĭ mustrare aspră: ĭ-a tras o calcavură.
- CALCAVÚRĂ s. v. palmă.
- calcavură PALMĂ.
- calcavúră (calcavúri), – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).