Dicționar de sinonime
Sinonime canonic
Cuvântul „canonic” are următoarele sinonime:
canonic ( adjectiv )
- normativ
- legic
- dogmatic
Alte sinonime:
- autentic
- canonial
- conform
- convenabil
- în spirit religios
- legitim
- obligatoriu
- ortodox
- regulamentar
- drept bisericesc
canonic ( substantiv )
- prelat
- preot
- superior
Sinonime Apropiate
- părinte - tată, taică, strămoș, preot, popă, abate, călugăr, monah, întemeietor
- preponderent - predominant, superior, dominant, prevalent
- preponderență - precumpănire, superioritate, prioritate, predominare, ascendență, întâietate, prevalență
- sacerdot - preot, părinte, ierarh
- sacerdotal - bisericesc, preoțesc, sacral, solemn, măreț, sacru
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- șef - conducător, cap, căpetenie, superior, comandant, patron, stăpân
- hirotonisi - a preoți
- maxim - superior, extrem, culminant, maximal
- ales - deosebit, distins, superior, eminent, remarcabil, fin, delicat, ilustru, excepțional
- cler - preoțime, sacerdoțiu, popime
- directivă - indicație, îndrumare, ghid, normativ
- duhovnic - confesor, preot, spiritual
- duhovnicesc - sufletesc, spiritual, preoțesc, religios, bisericesc
- ecleziastic - bisericesc, clerical, preoțesc, popesc
Dex canonic
- canonic1 1 Preot catolic sau anglican, care face parte din consiliul episcopal. 2 Superiorul unei catedrale.
- canonic2, ~ă 1 În conformitate cu canonul (1) canonial (1). 2 Specific canoanelor (1) canonial (2). 3 Care provine de la un canon (1) canonial (3). 4 Privitor la canoane (1) canonial (4).
- CANÓNIC1, canonici, (În Biserica catolică) Membru al unui colegiu de preoți însărcinat cu celebrarea slujbelor solemne și având funcția de conducere în dieceză. – Din canonicus.
- CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. Drept canonic = corp de legi ce reglementează organizarea ca societate a anumitor Biserici. ♦ Recunoscut de biserică. – Din canonique, canonicus.
- CANÓNIC2, -Ă, canonici, -ce, În conformitate cu canoanele, privitor la canoane; canonial. ◊ Drept canonic = drept bisericesc. ♦ Recunoscut de biserică. – Din canonique, canonicus.
- CANÓNIC1, canonici, Preot catolic sau anglican care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. – Din canonicus.
- CANÓNIC1, canonici, Preot catolic care face parte din consiliul episcopului; superiorul unei catedrale. – Accentuat și: canoníc.
- CANÓNIC2, -Ă, canonici, -e, În conformitate cu canoanele, referitor la canoane. Drept canonic.
- CANÓNIC1, canonici, Preot catolic care face parte din consiliul episcopal; superiorul unei catedrale. – canonicus (< ).