Sinonime carență

Cuvântul „carență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
• pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
• privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
• hibă - neajuns, defect, lipsă
• indigență - sărăcie, lipsă, mizerie
• inexistență - absență, lipsă, neant
• insuficiență - lipsă, neajuns, defect
• lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
• meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
• minus - deficit, lipsă, negativ, fără
• nevoie - trebuință, cerință, necesitate, imperativ, obligație, pretenție, lipsă, sărăcie, mizerie
• absent - neprezent, lipsă, neatent, distrat, zăpăcit, aiurit
• cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
• defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
• deficiență - neajuns, lipsă, defect

Dex carență

• carență 1 Lipsă, deficit care poate produce neajunsuri (în viața individuală sau socială). 2 Neglijență. 3-4 Inacțiunea unei autorități, a unui organ al statului (sau internațional) într-o împrejurare în care acțiunea sa era așteptată și necesară. 5 Absența tuturor obiectelor mobiliare, care ar putea acoperi o datorie. 6-7 Insuficiența sau absența din organism a elementelor indispensabile pentru păstrarea echilibrului său funcțional. 8 ~ afectivă Lipsa relațiilor afective cu mama, la copilul mic. 9 Refuz de a primi provocarea la duel.
• CARÉNȚĂ, carențe, Lipsă, deficiență; neglijență. – Din carence, carentia.
• CARÉNȚĂ, carențe, (Rar) Lipsă, deficiență. Concentrînd focul criticii asupra ultimelor carențe ce trebuie lichidate, dramaturgia sovietică îndeplinește un rol patriotic-educativ de cea mai mare însemnătate. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 160, 5/1.
• CARÉNȚĂ, carențe, (Rar) Lipsă, deficiență. – carence ( carentia).
• CARÉNȚĂ Lipsă; neglijență; deficiență. ◊ Timp de carență = condiție a contractelor de asigurare pe viață, potrivit căreia asiguratul nu beneficiază de nici o despăgubire în caz că moare într-un anumit timp de la contractare. .
• CARÉNȚĂ lipsă, insuficiență; deficiență. (< fr. carence, lat. carentia)
• CARÉNȚĂ ~e f. Neajuns al unui lucru; lipsă; deficiență; cusur; imperfecțiune. /<fr. carence, lat. carentia
• *carénță f., pl. e (mlat. carentia, d. carens, care e lipsit de ceva). Puținătate, sărăcie: carența unuĭ ajutor dat cuĭva. V. indigență, deficiență.

Sinonimul cuvântului carență

Testează-te!