Dicționar de sinonime
Sinonime insuficiență
Cuvântul „insuficiență” are următoarele sinonime:
insuficiență ( substantiv )
- lipsă
- neajuns
- defect
Alte sinonime:
- sărăcie
- neajungere
- cusur
- deficiență
- imperfecțiune
- lacună
- meteahnă
- păcat
- scădere
- slăbiciune
- viciu
- carență
- racilă
- tară
- beteșug
- hibă
- madea
- teahnă
- ponos
- greșeală
- lichea
- nedesăvârșire
- răutate
Sinonime Apropiate
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- deficiență - neajuns, lipsă, defect
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- ananghie - neajuns, constrângere, lipsă, suferință, necaz, dificultate
- pacoste - neajuns, bucluc, belea, necaz, neplăcere, mizerie, catastrofă, dezastru, potop
- pagubă - pierdere, stricăciune, daună, lipsă, distrugere, vătămare, prejudiciu
- privațiune - lipsă, sărăcie, mizerie
- râu - neajuns, neplăcere, dezavantaj, nenorocire, suferință, chin
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect
Dex insuficiență
- insuficiență 1 Situație a ceea ce este insuficient. 2 Incapacitate funcțională a unui organ. 3 Scădere a capacității funcționale a unui organ. 4 Stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. 5 ~ cardiacă Stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului.
- INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = incapacitate a miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. – Din insuffîcientia, insuffîcienza.
- INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, Stare, situație a ceea ce este insuficient. ♦ Incapacitate funcțională a unui organ sau scădere, stare deficitară a unei funcțiuni complexe a organismului. ◊ Insuficiență cardiacă = stare patologică manifestată prin imposibilitatea miocardului de a mai asigura un debit cardiac suficient în raport cu nevoile organismului. – Din insuficientia, insufficienza.
- INSUFICIÉNȚĂ, insuficiențe, Însușirea a ceea ce este insuficient. Insuficiența probelor. ♦ Stare a unui organ care nu-și îndeplinește normal funcțiunea. Insuficiența glandei tiroide. – Pronunțat: -ci-en-.
- INSUFICIÉNȚĂ Situația, starea a ceea ce este insuficient. ♦ Stare de funcționare anormală a unui organ. .
Antonime insuficiență
- Insuficiență ≠ prisos, surplus