Dicționar de sinonime
Sinonime cercuit
Cuvântul „cercuit” are următoarele sinonime:
cercuit ( substantiv )
- cercuire
cercuit ( adjectiv )
- legat
- cercuit
Sinonime Apropiate
- relație - legătură, raport, conexiune, contingență, contact, informație, cunoștință
- snop - fascicul, legătură, mănunchi
- sudură - legătură, lipire, unire, sudare
- valență - legătură, relație, combinație
- zețar - tipograf, culegător
- zgardă - curea, legătoare
- cujbă - chingă, legătură
- împuternicire - autorizație, delegație, mandat, procură, învestire
- încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
- maldăr - morman, grămadă, mănunchi, legătură, vraf, snop, braț
- mandat - împuternicire, delegație, procură, solie, dispoziție, ordin, instrucțiune
- mănunchi - legătură, snop, buchet, maldăr
- mesager - trimis, sol, delegat, împuternicit, curier, ștafetă, poștă
- misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
- alianță - asociere, înțelegere, legătură, solidarizare
Dex cercuit
- cercuit2, ~ă 1-2 ( butoaie) Prins în cercuri încercuit2 (1-2). 3 ( butucul roții) întărit cu cercuri încercuit2 (3). 4 ( pereții casei de lemn) Întărit cu nuiele, pentru a susține tencuiala. 5 ( vie) Legat de araci. 6 Arcuit2. 7 Îngrădit2. 8 Mărginit2. 9 Ocolit2. 10 Înconjurat2. 11 Asediat2.
- cercuit1 1-3 Cercuire (1-3). 4 Încercuire (4). 5-6 Cercuire (5-6). 7 Încercuire (5). 8 înconjurare. 9-11 Încercuire (7-9). 12 Însemnare. 13 Asediu.
- CERCUÍT Faptul de a cercui. – cercui.
- CERCUÍT Faptul de a cercui.
- cercuit n. legatul cu cercuri al viței de vie.
- cercui 1-2 (Apune cercuri sau) a strânge în cercuri un vas cu doage a încercui (1-2). 3 A lega butucul roții de lemn cu cercuri, ca să nu crape a încercui (3). 4-5 (Subiectul e cercul, brățara) A cuprinde. 6 A fixa nuiele de alun în pereții casei, înainte de a-i lipi cu lut. 7-8 ( vița de vie) A tăia și lega de araci primăvara. 9-14 A încercui (5-10). 15 A asedia.
- CERCUÍ, cercuiesc, IV. 1. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. A limita, a mărgini. 3. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + -ui.