Dicționar de sinonime
Sinonime ciont
Cuvântul „ciont” are următoarele sinonime:
ciont ( substantiv )
- cioc
- plisc
Alte sinonime:
- ciolan
- os
ciont ( adjectiv )
- cu coadă scurtă
- berc
- teșit
- fără vârf
Sinonime Apropiate
- percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
- știrb - ciobit, rupt, ciocnit
- cocos - cucurigu, pintenat, ciocănel
- turtit - strivit, teșit, beat, ametit
- țăcălie - cioc, barbișon
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
- incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
- izbi - a lovi, a bate, a da, a păli, a ciocni, a frapa, a impresiona, a surprinde, a contraria
- izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
- încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
- lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
- barbișon - cioc, țăcălie
- bătaie - lovire, ciocnire, izbitură, lovitură, încăierare, răfuială, păruială, corecție, bătălie
- bătălie - luptă, război, confruntare, ciocnire, campanie
Dex ciont
- ciont3, ~oántă 1 ( obiecte, lucruri sau ființe) Care are o parte lipsă (mai ales extremitățile) bont, ciomp, ciong, ciung, ciunt. 2 Care are coada scurtă. 3 Care nu are un corn. 4 Bucată mică rămasă dintr-un băț, ciomag sau ramură Și ciot, ciump. 5 Parte rămasă dintr-un membru amputat. 6 ~ul cozii Rădăcină a cozii.
- ciont2 Șoarece de munte ciontâc.
- ciont1 1 Os. 2 Ciolan (1). 3 (Île) A fi înghețat (sau adormit, uscat) ca ~ul A fi tare înghețat. 4 Să-ți fie de ~oante Să-ți fie de cap. 5 Mână. 6 Degete.
- CIONT, CIOÁNTĂ ciunt.
- ciont n. buștean, buturugă: un ciont de lemn. , ║ a. tocit în vârf sau pe de mărgini. . V. ciunt.
- 1) cĭont n., pl. cĭoante și cĭonturĭ (ung. csont, os. V. cĭontonog, cĭunt, cĭot și bont). Bucată, frîntură (de lemn). Trans. Banat. Iron. Pl. Oase, cĭolane: acolo ĭ-aŭ rămas cĭoantele (V. cĭoantă): Înghețat ca cĭontu (saŭ numaĭ cĭont), înghețat bocnă.
- 2) cĭont, cĭoántă adj. V. cĭunt.
- ciunt, ~ă 1-4 , Ciung (1-4). 5-6 ( animale) Cu coada sau urechile tăiate. 7 ~ olog Olog de ambele picioare, care se mișcă numai cu ajutorul mâinilor. 8 ( lucruri) Scurtat. 9 ( vite) Ciung (6).
- CIUNT, -Ă, ciunți, -te, (Adesea substantivat) 1. Ciung (1). ♦ (Rar; despre păr) Care a fost tuns scurt. 2. (; despre animale) Care are o parte a corpului (urechile, coada, coarnele) retezată, ruptă. – Contaminare între ciot și ciung.