Dicționar de sinonime
Sinonime ciuguleală
Cuvântul „ciuguleală” are următoarele sinonime:
ciuguleală ( substantiv )
- ascuțire proastă
- ceartă
- ciugulire
- ciugulit
- ciupire
- lăsare de urme
- mâncat frugal
- sărutare
- boabe
- grăunțe
Sinonime Apropiate
- râcă - ceartă, conflict, sfadă, dușmănie, neînțelegere
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- sfadă - ceartă, conflict, neînțelegere, divergență
- bob - grăunte, sămânță, boabă
- zarvă - gălăgie, hărmălaie, larmă, zgomot, scandal, ceartă, conflict
- gâlceavă - ceartă, conflict, dezacord, diferend, discordie, disensiune, animozitate, neînțelegere, dispută
- guriță - sărut, sărutare
- hâră - ceartă, sfadă, zâzanie, murdărie
- harță - ceartă, conflict, ciocnire
- mustrare - ceartă, dojană, reproș, morală, observație, căință, regret, remușcare, penitență
- beșteleală - mustrare, dojană, dojenire, critică, ceartă, observații
- ciondăneală - ceartă, conflict, harță
- conflict - ceartă, neînțelegere, dezacord, ciocnire, dispută, gâlceavă, război, conflagrație
- dezbinare - dezacord, separare, despărțire, discordie, dispută, divergență, ceartă, învrăjbire, conflict
- dihonie - neînțelegere, sfadă, conflict, ceartă
Dex ciuguleală
- ciuguleálă 1 Ciupire a mâncării ciugulire (1), ciugulit1 (1). 2 Mâncare apucând hrana cu ciocul ciugulire (2), ciugulit1 (2). 3 (; oameni) Mâncat frugal ciugulire (3), ciugulit1 (3). 4 Ceea ce se ciugulește ciugulire (4), ciugulit1 (4). 5 Ceea ce se adună de pe jos ciugulire (5), ciugulit1 (5). 6 Ascuțire proastă a unui cuțit ciugulire (6), ciugulit1 (6). 7 (Rar) Lăsare de urme ciugulire (7), ciugulit1 (7). 8 Scărpinare sau aranjare a penelor cu ciocul ciugulire (8), ciugulit1 (8). 9 Spunere de vorbe dulci ciugulire (9), ciugulit1 (9). 10 Sărutare. 11 Ceartă.
- CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, Faptul de a ciuguli; ceea ce se ciugulește. – Ciuguli + -eală.
- CIUGULEÁLĂ, ciuguleli, Faptul de a ciuguli; (concretizat) ceea ce se ciugulește (boabe, grăunțe). Gîștele, rațele și alte orătănii... urcă după ciuguleală. STANCU, D. 205.
- CIUGULEÁLĂ ~éli f. 1) v. A CIUGULI și A SE CIUGULI. 2) Ceea ce se ciugulește. /v. a (se) ciuguli