Sinonime ciuruc

Cuvântul „ciuruc” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• deșeu - rest, rămășiță
• diferență - deosebire, nepotrivire, discriminare, rămășiță, rest
• drojdie - maia, plămadă, levură, rămășiță, rest, reminiscență, rachiu, țuică, alcool
• pământesc - terestru, teluric, pământean, profan, laic, mirean
• împlini - a completa, a întregi, a rotunji, a (se) dezvolta, a crește, a se îngrășa, a realiza, a executa, a înfăptui
• pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
• prescurta - a scurta, a abrevia, a reduce, a condensa, a concentra, a restrânge, a micșora
• prestanță - ținută (remarcabilă), afirmare, prestigiu, vază
• prevenție - arest, preventiv
• progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
• progresa - a înainta, a propăși, a se dezvolta, a crește, a spori, a evolua, a se perfecționa, a se înnoi
• progresie - creștere, înaintare
• prohibi - a opri, a interzice, a restrânge, a îngrădi
• prohibiție - interdicție, oprire, restricție, stopare
• recluziune - închisoare, detenție, pușcărie, arest

Dex ciuruc

• ciurúc 1 Lucru fără valoare. 2 Rămășiță inutilă. 3 Om care nu e bun de nimic. 4 ~ul școlii Cel mai slab școlar. 5 Vită care nu e bună de muncă (și, drept urmare, este destinată tăierii). 6 Vită prea mică pentru a fi pusă la muncă.
• CIURÚC, ciurucuri, Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ♦ Om care nu e bun de nimic, vrednic de dispreț. – Din čürük.
• CIURÚC, ciurucuri, (Mai ales la ) Lucru fără valoare, rămășiță bună de aruncat, rest care nu mai e bun de nimic. ◊ (Depreciativ) Om care nu-i bun de nici o treabă, vrednic de dispreț, decăzut din punct de vedere moral. Mediocrități... ciurucuri sociale. CARAGIALE, N. F. 89. Acest Pan era un ciuruc de zeu, ce trăia prin păduri. ISPIRESCU, U. 107.
• CIURÚC ~uri n. 1) Obiect fără valoare; rămășiță bună de aruncat. 2) depr. Om de nimic, demn de dispreț. /<turc. çurük
• ciuruc n. 1. căzătură de vită (bună de îngrășat pentru tăiere); 2. rămășiță de lepădat, drojdie (fig.): ciurucuri de oștire ISP. .
• cĭurúc n., pl. urĭ (turc. čürük, putred. V. gĭurumea). Brac, lucru prost orĭ vechĭ: un cĭuruc de lampă. Om saŭ animal de puțin preț: un cĭuruc de cal, la întrunire aŭ venit toate cĭurucurile.
• ciurúc (ciurúcuri), – Deșeu, zdreanță, lucru sau om de nimic. çürük „putred, stricat” (Șeineanu, II, 139; Lokotsch 446), , čuruk.
• ciuruc, ciurucuri 1. lucru / obiect lipsit de valoare 2. persoană vrednică de dispreț

Sinonimul cuvântului ciuruc

Testează-te!