Dicționar de sinonime
Sinonime clănțăni
Cuvântul „clănțăni” are următoarele sinonime:
clănțăni ( verb )
- a tremura, a dârdâi
- a flecări, a clămpăni, a pălăvrăgi
Alte sinonime:
- ciondăni
- ciorovăi
- flecări
- îndruga
- pălăvrăgi
- sporovăi
- trăncăni
- a tremura de frig
- a ciondăni
- a ciorovăi
- a îndruga
- a sporovăi
- a trăncăni
Sinonime Apropiate
- clămpăni - a flecări, a turui, a pălăvrăgi, a clănțăni
- dârdâi - a tremura, a clănțăni
- flecări - a trăncăni, a îndruga, a pălăvrăgi
- țâțâi - a tremura, a palpita
- turui - a pălăvrăgi, a trăncăni, a sporovăi, a hurui, a face zgomot
- vibra - a trepida, a tremura, a zbârnăi, a fremăta, a tresălta
- vibrant - trepidant, tremurător, palpitant, impresionant, patetic, mișcător
- zgribuli - a tremura, a se rebeji, a se ghemui (de frig)
- zgudui - 1 a cutremura, a zgâlțâi, a zdruncina, a clătina, a mișca, a emoționa, a înfiora, a agita, a răscoli
- zguduit - răscolit, răvășit, cutremurat, zdruncinat, înfiorat
- flecar - limbut, palavragiu, guraliv, gură-spartă
- fremăta - a foșni, a murmura, a susura, a tremura, a tresălta, a se înfiora, a vibra, a pulsa, a tresări
- fremătător - tremurător, vibrant, agitat, frământat
- frisoane - friguri, tremur, tremurături, tremurici
- guraliv - vorbăreț, limbut, flecar, palavragiu, gureș
Dex clănțăni
- clănțăni 1 ( dinți) A se ciocni ritmic (de frig sau frică). 2 ( fălcile animalelor) A se ciocni cu zgomot. 3 A produce un zgomot specific prin lovirea unor obiecte de metal sau de sticlă. 4 A apăsa repetat și zgomotos clanța ușii. 5 A flecări. 6 A împunge cu vorba. 7 A se certa. 8 (Rar; căței) A lătra.
- CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, IV. 1. (Despre dinți) A se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. A vorbi mult; a flecări. ♦ A se certa (ușor), a se ciorovăi. – Clanț + -ăni.
- CLĂNȚĂNÍ, clănțănesc, IV. 1. (Despre dinți) a se ciocni unul de altul cu zgomot și în mod ritmic (de frig, de frică etc.); (despre fălcile animalelor) a trosni (la vederea sau la devorarea prăzii). 2. A produce un zgomot caracteristic prin lovirea ritmică a unor obiecte de metal sau de sticlă. ♦ A apăsa repetat, cu violență și cu zgomot de clanța unei uși. 3. A vorbi mereu; a flecări. ♦ A se certa (ușor), a se ciorovăi. – Clanț + -ăni.