Dicționar de sinonime

Sinonime clanț

Cuvântul „clanț” are următoarele sinonime:

clanț ( substantiv )
  • cioc
  • clonț
  • plisc


Sinonime Apropiate

  • ciont - cioc, plisc
  • percuta - a lovi, a izbi, a ciocăni
  • gură - rost, buze, bot, rât, flit, meliță, papagal, clanță, moară
  • știrb - ciobit, rupt, ciocnit
  • cocos - cucurigu, pintenat, ciocănel
  • țăcălie - cioc, barbișon
  • harță - ceartă, conflict, ciocnire
  • hărțuială - harță, încăierare, confruntare, ciocnire, înfruntare
  • incident - întâmplare, eveniment, episod, peripeție, aventură, conflict, ciocnire, disensiune, obiecție
  • ivăr - zăvor, clanță, încuietoare
  • izbi - a lovi, a bate, a da, a păli, a ciocni, a frapa, a impresiona, a surprinde, a contraria
  • izbitor - frapant, țipător, izbitură, lovitură, lovire, ciocnire, plesnitură
  • încăierare - luptă, bătaie, încleștare, înfruntare, ciocnire
  • lovitură - izbitură, coliziune, tamponare, ciocnire, nenorocire, necaz, neșansă, ghinion, noroc
  • barbișon - cioc, țăcălie

Dex clanț

  • clanț 1 (Are) Cuvânt care imită sunetul produs de închiderea (repede și cu putere) a maxilarelor sau de lovirea a două piese metalice ale aceluiași ansamblu. 2 Cioc. 3 Gură. 4 A ține ~ A face față într-o dispută. 5 (; ; ) Gură ~ă Vorbăreț. 6 Încăierare.
  • CLANȚ, (1) , (2) clanțuri, 1. (Adesea repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecelor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. 2. Cioc; (glumeț și ) gură. ◊ A ține clanț = a putea face față într-o dispută verbală, într-o controversă cu cineva. – Onomatopee.
  • CLANȚ2, clanțuri, Cioc; (În glumă și peiorativ) gură. clonț. Te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi... ALECSANDRI, T. I 36. Să nu-ți aud clanțu. ALECSANDRI, T. I 338. ◊ A ține clanț = a se lupta cu vorba (într-o dispută, într-o controversă etc.), a ține piept. Am ajuns a putea ține clanț cu oricare avocat. ALECSANDRI, T. 257.
  • CLANȚ1 Onomatopee care imită sunetul produs de clanța ușii, de izbirea fălcilor sau a dinților, de țăcănitul foarfecilor, de închiderea cu zgomot a unui capac etc. Cum văzu pe bătrîn, se cercă să îndruge cîte ceva și cum deschidea gura, gura clanț! falcă pe falcă. DELAVRANCEA, S. 244. Zicind acestea, se răpede spre un fund cu mămăligă, ce sta... pe masă și face clanț! cu gura în mămăligă. SBIERA, P. 182.


Sinonimul cuvântului clanț

Sinonimul cuvântului clanț


Testează-te!