Sinonime digresiune

Cuvântul „digresiune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• răzgâia - a alinta, a răsfăța, a cocoloși
• spor - adaos, plus, creștere, mărire, majorare, câștig, beneficiu, supliment, folos
• țarc - ocol, îngrăditură, coșar
• ceremonie - ceremonial, etichetă, protocol, tipic, solemnitate, fast, pompă, paradă, cinste
• vira - a coti, a ocoli, a feri, a cârmi, a transfera, a schimba
• viraj - cotire, ocolire, cârmuire, curbă
• fereală - ocolire, evitare, înconjur, pază, precauție, prudență, circumspecție, grijă, teamă
• feri - a apăra, a proteja, a păzi, a ocroti, a adăposti, a protegui, a evita, a ocoli, a se eschiva
• gard - împrejmuire, îngrăditură, zăplaz, îngrădire, ocol
• garnitură - accesorii, adaos, completare, asortiment, ansamblu, set, grupaj, ornament, podoabă
• ghemotoc - cocoloș, mototol, ghem, boț
• indirect - mijlocit, pe ocolite, mediat
• ineluctabil - iminent, inevitabil, fatal, de neocolit
• împrejmuire - gard, îngrăditură, ocol, țarc
• înconjura - a ocoli, a împrejmui, a împresura, a țărcui, a cuprinde, a asedia, a învălui, a izola

Dex digresiune

• digresiune / ~si-u~ / ~ni / digression, digressio, -onis] 1 Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau scris) excurs. 2 Parte a unei lucrări care conține o digresiune (1). 3 Depărtare maximă a unui astru în mișcarea sa diurnă față de meridianul nordic.
• DIGRESIÚNE, digresiuni, Abatere de la subiect, în vorbire sau în scris; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. – Din digression, digressio, -onis.
• DIGRESIÚNE, digresiuni, Abatere, îndepărtare de la subiectul tratat; excurs; parte a unei lucrări care conține o asemenea abatere. – Din digression, digressio, -onis.
• DIGRESIÚNE, digresiuni, Abatere de la subiectul tratat (în vorbire sau în scris), mai ales pentru a lămuri o chestiune secundară sau pentru a varia expunerea. Convorbirea lor era de obicei fără digresiuni inutile. CAMIL PETRESCU, N. 28. Înainte de a începe să scriem despre Caragiale, sîntem nevoiți a face o digresiune cam mare, dar care e absolut necesară... pentru priceperea mult talentatului nostru scriitor. GHEREA, ST. CR. I 326. – Pronunțat: -si-u-. – Variantă: (învechit) digrésie, digresii (NEGRUZZI, S. I 344),
• DIGRESIÚNE 1. Abatere de la un subiect principal; parte străină de subiectul tratat. 2. Elongație aparentă a unei planete în raport cu Soarele. .

Sinonimul cuvântului digresiune

Testează-te!