Dicționar de sinonime
Sinonime confirmat
Cuvântul „confirmat” are următoarele sinonime:
confirmat ( adjectiv )
- consacrat
- consfințit
- întărit
- ratificat
- sancționat
- validat
- dovedit
- adeverit
- demonstrat
- probat
- verificat
- confirmat
Sinonime Apropiate
- dovedit - adeverit, demonstrat, confirmat, probat, atestat
- consacrat - consfințit, închinat, destinat, validat, ratificat, cunoscut, faimos, reputat, vestit
- demonstrativ - ilustrativ, edificator, evident, clar, probat, ostentativ, provocator
- răsplată - recompensă, gratificați e
- reconfortant - întăritor, tonic, fortifiant, recreativ
- sacramental - sacru, sfințit, consacrat, inviolabil
- stenic - fortifiant, întăritor
- științific - riguros, precis, verificat, garantat, prestigios, solid
- tradițional - îndătinat, consacrat, obișnuit, bătrânesc, conservat
- vădit - dovedit, evident, clar, limpede, indiscutabil
- faimos - vestit, celebru, reputat, prestigios, consacrat, glorios
- fortăreață - fort, bastion, fortificație, întărîtură, castru, cetate
- fortifiant - tonic, întăritor, reconfortant
- fortificație - fortăreață, întăritură, bastion
- ilustrativ - demonstrativ, edificator, exemplificator
Dex confirmat
- confirmát1 1-6 Confirmare (1-6).
- confirmat2, ~ă 1 Definitivat într-o situație. 2 Atestat. 3 (; o sentință) întărit. 4 (Îbre) Care a fost supus confirmației (5). 5 Încadrat într-un barem.
- confirmá 1 A definitiva pe cineva într-o situație. 2-3 A (se) mărturisi autenticitatea, exactitatea unui lucru, a unei ipoteze, a unei afirmații 4 A întări hotărârea, sentința unei instanțe superioare prin aprobare. 5 A oficia ritualul confirmației (5). 6 A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. 7 A se încadra într-un barem.
- CONFIRMÁ, confirm, I. 1. A recunoaște și a întări exactitatea unei afirmații făcute de altcineva; a atesta, a mărturisi autenticitatea; a întări o ipoteză, o afirmație etc. 2. A renunța la dreptul de a cere anularea unui act juridic, căruia îi recunoaște astfel efectele juridice. ♦ A întări hotărârea, sentința unei instanțe inferioare prin aprobare. 3. A definitiva pe cineva într-o situație, într-un post. 4. (În Biserica catolică) A oficia ritualul confirmării. – Din confirmer, confirmare.
Antonime confirmat
- Confirmat ≠ infirmat
- A confirma ≠ a denega, a infirma, a nega
Sinonimul cuvântului confirmat