Sinonime congruență

Cuvântul „congruență” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
• coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
• concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
• incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
• înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
• nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
• conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
• consonanță - potrivire, armonizare, acord, concordanță, convergență
• contrazicere - contradicție, nepotrivire, incongruență, dezacord, opoziție
• inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
• afinitate - înrudire, asemănare, analogie, potrivire, congruență
• aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
• asemănare - similitudine, analogie, comparare, congruență, concordanță
• brodeală - potrivire, nimereală, congruență

Dex congruență

• congruență 1 Concordanță. 2 Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 3 ( figuri geometrice) Egalitate.
• CONGRUÉNȚĂ, congruențe, 1. Acord, concordanță, coincidență. ♦ Relație care există între două numere întregi când diferența lor este multiplul unui număr întreg. 2. Însușirea de a fi congruent. – Din congruence, congruentia.
• CONGRUÉNȚĂ, congruențe, Acord, concordanță. ♦ Relația dintre doua numere întregi care au proprietatea de a da același rest la împărțirea cu un întreg.
• CONGRUÉNȚĂ Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. .
• CONGRUÉNȚĂ 1. însușirea de a fi congruent; potrivire deplină. ♦ (mat.) relație de ~ = relație dintre două numere întregi congruente. ◊ acord între gândurile, sentimentele, convingerile cuiva în comportamemtul său. 2. acord între subiect și predicat. 3. (med.) calitate a unei anastomoze ale cărei părți se împreună perfect. (< fr. congruence, lat. congruentia)
• CONGRUÉNȚĂ ~e f. Caracter congruent; coincidență; concordanță. ~a figurilor. /<fr. congruence, lat. congruentia
• *congruénță f. (lat. congruentia). Calitatea de a fi congruent (potrivire): congruența gestuluĭ cu vorba.
• CONGRUÉNȚĂ s. v. coincidență, concordanță, echivalență.
• congruență COINCIDENȚĂ. CONCORDANȚĂ. ECHIVALENȚĂ.
• Congruență ≠ incongruiență, necongruiență

Antonime congruență

• Congruență ≠ incongruiență, necongruiență

Sinonimul cuvântului congruență

Testează-te!