Dicționar de sinonime

Sinonime consonanță

Cuvântul „consonanță” are următoarele sinonime:

consonanță ( substantiv )
  • potrivire
  • armonizare
  • acord
  • concordanță
  • convergență
Alte sinonime:
  • conformitate
  • corespondență
  • potriveală
  • armonie
  • unisonanță
  • consonantă


Sinonime Apropiate

  • potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
  • concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
  • nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
  • conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
  • înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
  • nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
  • aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
  • coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
  • consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
  • contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
  • disonanță - nepotrivire, neconcordanța
  • acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
  • armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate

Dex consonanță

  • consonanță 1 Combinare armonioasă a unor sunete de înălțimi diferite. 2 Potrivire de păreri acord, înțelegere. 3 Identitate a terminației la două cuvinte.
  • CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. Raport între două sau mai multe sunete care generează o sonoritate armonioasă, plăcută, într-un context sociocultural dat. 2. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din consonance.
  • CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din consonance.
  • CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. (; în opoziție cu disonanță) Unire, combinare – armonioasă a două sau a mai multor sunete. 2. Acord, potrivire de vederi. A fi în deplină consonanță cu cineva.
  • CONSONÁNȚĂ 1. Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. Acord, înțelegere, potrivire de opinii. .
  • CONSONÁNȚĂ 1. îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia)
  • CONSONÁNȚĂ ~e f. 1) Ansamblu de sunete armonioase. 2) Uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte. 3) Succesiune de sunete. /<fr. consonance
  • consonanță f. 1. acordul sunetelor muzicale; 2. Gram. uniformitate de sunet în terminațiunea vorbelor.


Antonime consonanță

  • Consonanță ≠ distonanță, discordanță, disonanță


Sinonimul cuvântului consonanță

Sinonimul cuvântului consonanță


Testează-te!