Dicționar de sinonime
Sinonime consonanță
Cuvântul „consonanță” are următoarele sinonime:
consonanță ( substantiv )
- potrivire
- armonizare
- acord
- concordanță
- convergență
Alte sinonime:
- conformitate
- corespondență
- potriveală
- armonie
- unisonanță
- consonantă
Sinonime Apropiate
- potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
- concordanță - potrivire, congruență, acord, consonanță, armonie, concordie
- nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
- conformitate - potrivire, concordanță, consonanță, congruență
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- incongruență - nepotrivire, contradicție, dezacord, antinomie
- înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
- nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
- consens - acord, înțelegere, potrivire, armonie
- contradicție - dezacord, opoziție, contrazicere, nepotrivire, antagonism
- disonanță - nepotrivire, neconcordanța
- acord - înțelegere, învoire, consens, asentiment, concordanță, învoială, pact, tranzacție, convenție
- armonie - potrivire, concordie, consens, bună-înțelegere, concordanță, echilibru, simetrie, proporție, muzicalitate
Dex consonanță
- consonanță 1 Combinare armonioasă a unor sunete de înălțimi diferite. 2 Potrivire de păreri acord, înțelegere. 3 Identitate a terminației la două cuvinte.
- CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. Raport între două sau mai multe sunete care generează o sonoritate armonioasă, plăcută, într-un context sociocultural dat. 2. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din consonance.
- CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. Unire, combinare armonioasă a două sau a mai multor sunete de înălțimi diferite. 2. Potrivire de idei, de păreri; înțelegere, acord. – Din consonance.
- CONSONÁNȚĂ, consonanțe, 1. (; în opoziție cu disonanță) Unire, combinare – armonioasă a două sau a mai multor sunete. 2. Acord, potrivire de vederi. A fi în deplină consonanță cu cineva.
- CONSONÁNȚĂ 1. Unire, îmbinare armonioasă de sunete. ♦ Uniformitate sau similitudine a sunetului final din două sau mai multe cuvinte. 2. Acord, înțelegere, potrivire de opinii. .
- CONSONÁNȚĂ 1. îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia)
- CONSONÁNȚĂ ~e f. 1) Ansamblu de sunete armonioase. 2) Uniformitate de sunete finale a două sau a mai multor cuvinte. 3) Succesiune de sunete. /<fr. consonance
- consonanță f. 1. acordul sunetelor muzicale; 2. Gram. uniformitate de sunet în terminațiunea vorbelor.
Antonime consonanță
- Consonanță ≠ distonanță, discordanță, disonanță