Dicționar de sinonime
Sinonime consistență
Cuvântul „consistență” are următoarele sinonime:
consistență ( substantiv )
- tărie
- soliditate
Alte sinonime:
- vârtoșie
- coerență
- duritate
Sinonime Apropiate
- temeinicie - trăinicie, soliditate, tărie, solidaritate
- duritate - rezistență, tărie, soliditate, asprime, răutate, bruta late, neomenie
- trăinicie - rezistență, durabilitate, soliditate
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- virilitate - bărbăție, forță, tărie, vigoare, putere, energie
- vlagă - putere, tărie, forță, vigoare
- ziaristică - gazetărie, jurnalism, presă, publicistică
- făgădău - han, ospătărie, cârciumă, bodegă, birt
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- gastronomie - bucătărie, arta bucatelor
- intensitate - putere, forță, tărie, dinamism
- alcool - spirt, etanol, tărie
- bărbăție - virilitate, tărie, energie, putere, vigoare, curaj, vitejie
- birt - bodegă, restaurant, bistrou, ospătărie
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
Dex consistență
- consisténță 1 Stare a unui corp lichid care începe a se îngroșa consolidare (1). 2 Grad de soliditate a unui corp, a unei materii 3 Rezistență opusă de un corp sau de un material la deformare sau sfărâmare soliditate, tărie. 4 Tărie de caracter fermitate. 5 Statornicie. 6 Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 7 Calitate a unui sistem axiomatic de a nu conține o formulă oarecare în același timp cu negația ei.
- CONSISTÉNȚĂ, consistențe, Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp sau de un material la deformare sau la sfărâmare. ♦ Tărie, soliditate, fermitate. – Din consistance.
- CONSISTÉNȚĂ Grad de densitate, de tărie, de soliditate a unui corp, a unei materii etc.; rezistența opusă de un corp la sfărîmare; tărie, soliditate. Consistență cimentului.
- consisténță s.f. 1 Stare a unui corp (lichid) care are un anumit grad de densitate, de tărie, de soliditate. ◊ Fig. Umbră fără consistență. ♦ Rezistență relativă a unui corp la deformare, la sfărâmare. ♦ Fig. Fundament, soliditate, tărie; fermitate. Inițiativă de o certă consistență. 2 (mat.) Coerență (4). 3 (log.) Însușire a unui sistem axiomatic de a nu fi contradictoriu. 4 (silv.) Raport dintre desimea perfectă a arborelui și cea reală. 5 (econ.) Proprietate dezirabilă a estimatorilor econometrici. • pl. -e și (înv.) consistanță s.f./ <fr. consistance, it. consistenza.