Dicționar de sinonime
Sinonime consistoriu
Cuvântul „consistoriu” are următoarele sinonime:
consistoriu ( substantiv )
- ordinariat
- adunare
- conciliu
- conclav
- sinod
Sinonime Apropiate
- sinod - sobor, conciliu, reunire
- sobor - sinod, adunare
- conciliu - sinod, sobor
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- ședință - consfătuire, adunare, întrunire, reuniune (oficială)
- întrunire - adunare, reuniune, întâlnire, convocare, strângere
- colecție - culegere, adunare, reunire
- congres - adunare, parlament
- culegere - adunare, recoltare, strângere, colecționare, colecție, florilegiu, antologie, zețuire, compunere
- depozit - magazie, rezervor, adunare, stocare, rezervă, acumulare, fond, strat, sediment
- dietă - regim (alimentar), cumpăt, post, adunare (legislativă), parlament
- divan - canapea, sofa, dormeză, sfat, adunare, consiliu, judecată, proces
- miting - întrunire, adunare, manifestație
- convocare - chemare, invitație, întrunire, adunare, reunire
- colectă - chetă, strângere, adunare (de fonduri)
Dex consistoriu
- consistóriu 1 Consiliu al împăraților romani. 2 Loc unde se ținea consiliul. 3 Organ administrativ și disciplinar pe lângă mitropolii și episcopii. 4 Adunare a cardinalilor prezidată de papă sau a canonicilor, prezidată de episcopi. 5 (În biserica protestantă) Adunare dirigentă a pastorilor. 6 (La evrei) Adunare dirigentă a rabinilor. 7 Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, confesiuni religioase 8 Instanță judecătorească ecleziastică.
- CONSISTÓRIU, consistorii, 1. Adunare de cardinali convocată de papă. 2. Adunare de pastori sau de rabini. 3. Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. – Din consistorium, consistoire.
- CONSISTÓRIU, consistorii, Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici.
- CONSISTÓRIU 1. Consiliu al împăraților romani. ♦ Loc unde se ținea acest consiliu. 2. Instanță judecătorească ecleziastică. ♦ Consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ♦ Adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. .
- CONSISTÓRIU 1. consiliu al împăraților romani. ◊ locul unde se ținea. 2. instanță judecătorească ecleziastică. ◊ consiliu al cardinalilor, prezidat de papă. ◊ adunare care conduce treburile religioase ale unui cult, ale unei confesiuni etc. (< lat. consistorium, fr. consistoire)
- CONSISTÓRIU ~i n. 1) Organ administrativ și disciplinar în conducerea unor biserici. 2) Adunare de cardinali, convocată de Papa de la Roma. /<lat. consistorium, fr. consistoire