Dicționar de sinonime

Sinonime contestare

Cuvântul „contestare” are următoarele sinonime:

contestare ( substantiv )
  • dezmințire
  • negare
  • negație
  • renegare
  • tăgadă
  • tăgăduială
  • tăgăduire
  • tagă
  • tăgăduință


Sinonime Apropiate

  • negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
  • negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
  • contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
  • traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
  • nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
  • contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
  • devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
  • dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
  • adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
  • clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu

Dex contestare

  • contestare 1 Nerecunoaștere. 2 Dezbatere. 3 Dispută.
  • CONTESTÁRE, contestări, Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – contesta.
  • CONTESTÁRE Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. .
  • contesta 1-4 A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru a tăgădui. 5 A face o contestație.
  • CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din contester, contestari.
  • CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din contester, contestari.
  • CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate. – și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243).
  • CONTESTÁ I. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. .
  • CONTESTÁ tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)
  • A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari


Sinonimul cuvântului contestare

Sinonimul cuvântului contestare


Testează-te!