Dicționar de sinonime
Sinonime contestare
Cuvântul „contestare” are următoarele sinonime:
contestare ( substantiv )
- dezmințire
- negare
- negație
- renegare
- tăgadă
- tăgăduială
- tăgăduire
- tagă
- tăgăduință
Sinonime Apropiate
- negație - refuz, respingere, infirmare, dezmințire, contestare, tăgadă, renegare, dezicere
- negare - tăgadă, opunere, refuz, contestare
- contestație - întâmpinare, contrazicere, negare, refuz, dezmințire
- traistă - desagă, straiță, sac, tăgârță
- nega - a tăgădui, a dezminți, a contesta, a renega, a contrazice, a nu admite, a nu recunoaște, a anula
- contesta - a tăgădui, a nega, a dezminți, a contrazice
- devotament - fidelitate, atașament, lealitate, abnegație, dăruire, dezinteres, tragere de inimă
- dezinteres - indiferență, apatie, delăsare, abnegație, dăruire, devotament, generozitate
- adevărat - real, aievea, cert, veridic, de netăgăduit, sigur, corect, just, exact
- clar - limpede, deslușit, evident, lămurit, transparent, pur, diafan, cristalin, străveziu
Dex contestare
- contestare 1 Nerecunoaștere. 2 Dezbatere. 3 Dispută.
- CONTESTÁRE, contestări, Acțiunea de a contesta și rezultatul ei; tăgăduire, nerecunoaștere. – contesta.
- CONTESTÁRE Acțiunea de a contesta; tăgăduire, nerecunoaștere. .
- contesta 1-4 A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru a tăgădui. 5 A face o contestație.
- CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din contester, contestari.
- CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva, existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. ♦ A face o contestație. – Din contester, contestari.
- CONTESTÁ, contést, I. A nu recunoaște dreptul sau valoarea cuiva sau a ceva; a nu recunoaște existența sau necesitatea unui lucru; a tăgădui. Nu contest că ai dreptate. – și: (învechit) contestez (NEGRUZZI, S.I 243).
- CONTESTÁ I. A nu recunoaște ceva; a tăgădui. .
- CONTESTÁ tr. 1. a nu recunoaște ceva; a tăgădui, a nega. 2. (jur.) a face o contestație. (< fr. contester, lat. contestari)
- A CONTESTÁ contést tranz. (adevăruri, fenomene, fapte) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui; a nega. /<fr. contester, lat. contestari