Dicționar de sinonime
Sinonime coviltir
Cuvântul „coviltir” are următoarele sinonime:
coviltir ( substantiv )
- coș
- covergă
- pocriș
- burduf
Alte sinonime:
- ceapol
- cobără
- arneu
- ceahol
- cutubă
- poclit
Sinonime Apropiate
- burduf - foaie, stomac, coș, coviltir
- coadă - cosiță, plete, codiță, peduncul, mâner, toartă, pulpană, trenă, șir
- păros - flocos, lățos, mițos
- păstos - vâscos, cleios, moale
- pintenat - cocoș
- piperat - picant, condimentat, pișcător, scump, costisitor, exagerat, obscen, imoral
- preț - valoare, cost, contravaloare, plată, tarif, onorariu, importanță, căutare, apreciere
- prevenitor - amabil, atent, curtenitor, politicos, serviabil
- războinic - luptător, belicos, agresiv, bătăios, certăreț
- sac - rucsac, traistă, raniță, geantă, valiză, sacoșă
- sărat - salin, caustic, ironic, incisiv, spiritual, scump, exagerat, costisitor
- scofâlci - a se deforma, a se coșcovi, a se descărna
- scoroji - a se coșcovi, a se coji, a se burduși
- mohor - mei-păsăresc, costrei, bursoacă
- sireap - neîmblânzit, focos, sălbatic, vijelios
Dex coviltir
- coviltir 1 Acoperiș la căruță, dintr-un schelet de nuiele curbate (sau bare), peste care se pun rogojini sau pânză groasă. 2 Acoperiș al diligenței. 3 Burduf la trăsură ceahol, coș, cutubă. 4 Acoperământ de pânză sau de șindrilă care apără de ploaie. 5 Umbrar. 6 Vârf al casei. 7 Pânză a coviltirului (1).
- COVILTÍR, coviltire, Acoperiș la căruță făcut dintr-un schelet de nuiele curbate peste care se întind rogojini sau pânză groasă. –
- COVILTÍR, coviltire, Acoperiș la căruță, făcut dintr-un schelet de nuiele curbate (mai rar din vergele de metal) peste care se întinde o pătură, o rogojină etc. pentru a apăra interiorul de ploaie, de vînt sau de soare; covergă. În fundul pieții, cu spatele la rîu, stăteau rînduite căruțele cu coviltir ale moților. DUMITRIU, V. L. 60. Prin văl de praf subțire începură să se înșire Care mici cu coviltire Scîrțîind încet pe drum. TOPÎRCEANU, P.O. 35. Un chervan mare mocănesc, plin pînă în coviltir de sipeturi. ODOBESCU, S. I 95. ◊ (Poetic) Mă visam cu fața în sus, în mijlocul cîmpiilor, sub coviltirul adînc al cerului. DELAVRANCEA, H. T. 172.
- COVILTÍR ~e n. Acoperiș de căruță constând dintr-un schelet de nuiele peste care se întinde o rogojină sau o pânză groasă. /<fr. couverture
- coviltir n. pătură de acoperit căruța: un chervan plin până în coviltir de sipeturi OD. .
Sinonimul cuvântului coviltir