Dicționar de sinonime
Sinonime războinic
Cuvântul „războinic” are următoarele sinonime:
războinic ( adjectiv )
- luptător
- belicos
- agresiv
- bătăios
- certăreț
Alte sinonime:
- marțial
- războiesc
- războinicesc
- rezbelic
- rezbelnic
- asasin
- criminal
- omorâtor
- ucigaș
războinic ( substantiv )
- bandit
- hoț
- pungaș
- tâlhar
- asasin
- criminal
- omorâtor
- ucigaș
- luptător
- luptaș
- boinic
- războitor
- săgar
- agresiv
- militarist
- provocator
- belicos
- marțial
- războiesc
- războinicesc
- rezbelic
- rezbelnic
Sinonime Apropiate
- agresiv - provocator, belicos, violent, nestăpânit, războinic, bătăios
- militarist - agresiv, războinic, belicos
- ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
- criminal - ucigaș, asasin, bandit, nelegiuit
- gangster - bandit, tâlhar, criminal, escroc, hoț
- hoț - pungaș, fur, borfaș, lotru, tâlhar, mână-lungă, ștrengar, șiret, isteț
- asasin - ucigaș, criminal
- bandit - tâlhar, criminal, ticălos
- belicos - agresiv, impulsiv, violent, bătăios
- brigand - tâlhar, bandit, hoț
- răufăcător - ticălos, infractor, delicvent, hoț, criminal
- spărgător - hoț, pungaș, jefuitor
- șarlatan - escroc, impostor, pungaș, hoțoman, potlogar, panglicar
- fur - hoț, tâlhar
- furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
Dex războinic
- războinic, ~ă 1 Tâlhar. 2 Ucigaș. 3 Luptător. 4 Care se războiește mult. 5 Căruia îi place lupta bătăios (1), belicos (1), rezbelator. 6 Privitor la război1 (rar) războiesc (1), războinicesc (1), rezbelic, rezbelnic. 7 Specific războiului1 (1) (rar) războiesc (2), războinicesc (2), rezbelic, rezbelnic. 8 Care aparține războiului1 (rar) războiesc (3), războinicesc (3), rezbelic, rezbelnic.
- RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, și , 1. și Luptător, ostaș care ia parte la un război1. 2. Care ține de război1, privitor la război1, de război1. 3. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din razbojnikŭ.
- RĂZBÓINIC, -Ă, războinici, -ce, , 1. Luptător, ostaș care ia parte la un război1. 2. Care ține de război1, privitor la război1, de război1. 3. Căruia îi place lupta; bătăios. – Din razbojnikŭ.
- RĂZBÓINIC1, războinici, Luptător, ostaș, om de arme. Mă uitam încremenit la figura lui impunătoare de războinic. SADOVEANU, O. I 418.
- RĂZBÓINIC2, -Ă, războinici, -e, 1. Privitor la război1, de război1. Se duceau grăind încet despre amintiri și povestiri războinice. SADOVEANU, O. VII 145. Poporul nostru era dedat cu viața războinică. ALECSANDRI, la TDRG. 2. (Despre ființe) Căruia-i place să se lupte, să poarte războaie; bătăios. O nație războinică și unită, oricît de mică ar fi, n-a fost niciodată biruită. BĂLCESCU, O. I 41.
- RĂZBÓINIC1 ~că (~ci, ~ce) și substantival 1) Care ține de război; propriu războiului. 2) Care manifestă plăcerea de a se război; căruia îi place să se bată. /<sl. razbojniku
Sinonimul cuvântului războinic