Dicționar de sinonime
Sinonime curgere
Cuvântul „curgere” are următoarele sinonime:
curgere ( substantiv )
- mers
- trecere de timp
- răstimp
- devenire
- râu
- șuvoi
Sinonime Apropiate
- șiroi - curgere, șuvoi, pârâu, torent
- puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
- fluviu - șuvoi, revărsare, curgere (violentă)
- evoluție - dezvoltare, desfășurare, devenire, progres, înaintare, deplasare, mers, mișcare, transformare
- curs - curent, flux, curgere, albie, matcă, vad, vale, răstimp, interval
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- progres - propășire, dezvoltare, înaintare, creștere, mers-înainte
- răspas - răgaz, răstimp
- regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
- sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- șipot - izvor, fir de apă, șuvoi, jgheab, uluc, burlan
- spațiu - cuprins, întindere, suprafață, zonă, distanță, răstimp, perioadă, interval, durată
- speluncă - tavernă, bombă, local, (rău famat)
- bob - grăunte, sămânță, boabă
Dex curgere
- curgere 1 Alergare. 2 Mișcare a unui lichid în direcția pantei. 3 Plutire pe apă. 4 Desfășurare a evenimentelor. 5 Decolorare prin spălare. 6 Vărsare a unui afluent în apa colectoare. 7 Scurgere a unor secreții (în afară). 8 ~ albă Leucoree. 9 Circulație a sângelui. 10 Scurgere a unor materii nelichide. 11-12 Năvălire, îngrămădire de peste tot. 13 Rostire fluentă, fără efort cursivitate, elocvență, volubilitate. 14 Desfășurare (rapidă) a unor evenimente curs, evoluție, mers. 15 ( stare) Schimbare. 16 Trecere (a vieții, a timpului ). 17 Evoluție istorică decurgere, desfășurare, evoluție, mers. 18 Descendență. 19 Circulație a banilor. 20 Socotire a unei scadențe de la... curge (29). 21 Rezultare. 22 Evoluție a corpurilor cerești pe boltă curge (31).
- CÚRGERE, curgeri, I. Acțiunea de a curge. II. 1. Desfășurare, trecere de timp; răstimp. 2. Evoluție istorică, înlănțuire a evenimentelor. ♦ Schimbare continuă; devenire. – curge.
- curgere f. 1. lucrarea de a curge și efectul ei: curgerea apelor; 2. fig. curs: curgerea pricinei.
- cúrgere f. Acțiunea de a curge, curs: apa în curgere aduce lemne. Rîŭ, curs: o curgere de apă.
- cure curge
- curere curgere