Dicționar de sinonime
Sinonime regreta
Cuvântul „regreta” are următoarele sinonime:
regreta ( verb )
- a se căi
- a-i părea rău
- a avea remușcări
Alte sinonime:
- căi
- a plânge
- a se pocăi
- a se măcădui
- a bănui
- a șăinăli
- a se înfrânge
- a jeli
- a jelui
- a se scârbi
- a se smeri
- a avea păreri de rău
- a fi cuprins de părere de rău
Sinonime Apropiate
- căi - a se pocăi, a regreta, a-i părea rău, a jeli, a compătimi, a căina, a deplânge
- păruială - bătaie, încăierare, ciomăgeală
- părui - a depila, a flocăi, a depăra, a bate, a snopi, a scărmăna
- penitență - pocăință, ispășire, căință, pedeapsă, canon, osândă
- pișa - a zdrobi, a mărunți, a sfărma, a bătători, a bătuci, a sâcâi, a plictisi, a cicăli, a agasa
- pufăi - a fuma, a pâcâi
- râma - a scurma, a râcâi, a scormoni
- șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
- sclifosi - a se smiorcăi, a scânci, a se fandosi, a face mofturi
- scormoni - a scotoci, a cotrobăi, a răvăși, a căuta, a cerceta, a scurma, a zgândări, a râcâi, a scobi
- smiorcăi - a se lamenta, a scânci, a plânge, a se smiorcăi, a se sclifosi
- spăsit - pocăit, umil
- spumă - clăbuc, caimac, elită, lamură, floare
- șicana - a sâcâi, a plictisi, a deranja, a indispune, a face mizerii
- tracasa - a hărțui, a sâcâi, a plictisi, a indispune, a enerva
Dex regreta
- regreta 1 A a fî cuprins de părere de rău (pentru o faptă). 2 A avea remușcări.
- REGRETÁ, regrét, I. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău; a avea remușcări, a se căi. – Din regretter.
- REGRETÁ, regrét, I. A simți un regret, a fi cuprins de părere de rău (pentru o faptă), a-i părea rău (după ceva sau după cineva); a se căi. Astăzi am regretat sprijinul pe care i l-am dat. DUMITRIU, N. 36. Acum regret și mai mult despărțirea noastră. SADOVEANU, Z. C. 77. Regret albia-ți frumoasă, Amaradie iubită, Regret piscurile tale coperite de păduri. MACEDONSKI, O. I 9. Nu poate cineva decît a regreta activitatea în darn cheltuită atîtor oameni laborioși! NEGRUZZI, S. I 341. ◊ Regret, dar nu știu să dansez, declară umilit... Guță. C. PETRESCU, C. V. 196. – și: (învechit) regretez (ALEXANDRESCU, M. 72).
- REGRETÁ I. A-i părea rău, a avea remușcări, a se căi. .
- REGRETÁ tr. a-i părea rău (după ceva sau cineva); a avea remușcări, a se căi. (< fr. regretter)
- A REGRETÁ regrét 1. intranz. A fi cuprins de regret; a-i părea rău; a se căi. 2. tranz. (fapte sau acțiuni) A îndura cu greu, fiind cuprins de regret; a jeli. ~ o pierdere. /<fr. regretter
- regretà v. a-i părea rău de o pierdere sau de o greșală.
- regret 1 Părere de rău cauzată de pierderea unui lucru sau a unei ființe, de o nereușită sau de săvârșirea unei fapte. 2 Remușcare. 3 Cu ~ sau cu tot ~ul Cu (multă) părere de rău.