Dicționar de sinonime
Sinonime șchiopăta
Cuvântul „șchiopăta” are următoarele sinonime:
șchiopăta ( verb )
- a șonticăi, a se poticni
- a funcționa rău, a fi defect
Alte sinonime:
- șontâcăi
- a [se] poticni
- a stângăci
- a hodăcăi
- a șchiopârca
- a șângăvi
- a șoncăi
- a șontâcălui
- a șontorogi
- a șonți
- a hotâcâi
- a șanta
- a șodâlcăi
- a șontâcăi
- a șovâlcăi
- a nu merge bine
- a fi cu defecte
- a avea defect
- a nu funcționa
Sinonime Apropiate
- șonticăi - a șchiopăta
- șchiop - schilod, infirm, cotonog, șontorog, defectuos, imperfect
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- hibă - neajuns, defect, lipsă
- impracticabil - defect, stricat, degradat, desfundat, rău
- insuficiență - lipsă, neajuns, defect
- lacună - lipsă, gol, vid, întrerupere, discontinuitate, lapsus, defect, cusur, neajuns
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- anomalie - abatere, deviere, deturnare, defect, cusur, meteahnă
- beteșug - infirmitate, schilodeală, betejeală, vătămare, cusur, defect, neajuns, meteahnă, boală
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
- deficiență - neajuns, lipsă, defect
- deranjament - dereglare, tulburare, defect, indigestie, diaree
- deregla - a strica, a defecta
Dex șchiopăta
- șchiopăta 1 ( ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) a șanta3, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți1 (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui2. 2-3 (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 (Rar; oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 A nu funcționa bine a se poticni.
- ȘCHIOPĂTÁ, schioápăt, I. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat *excloppitare.
- ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez, I. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – *excloppitare.
- ȘCHIOPĂTÁ, șchiopătez și șchioapăt, I. 1. (Despre ființe, și în forma șchiopăta) A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decît pe celălalt, a umbla ca un șchiop. Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. 2. A funcționa defectuos, a nu merge bine, normal, a se poticni. Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. 3. (Rar, despre soare, prin confuzie cu «scăpăta») A apune. Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. – Variantă: schiopătá I.