Dicționar de sinonime

Sinonime cuvântare

Cuvântul „cuvântare” are următoarele sinonime:

cuvântare ( adjectiv )
  • vorbire
  • expunere
  • conferință
  • discurs
  • logos
cuvântare ( substantiv )
  • discurs
  • conferință
  • expunere


Sinonime Apropiate

  • discurs - cuvântare, alocuțiune, expunere, conferință, logos
  • alocuțiune - cuvântare, vorbire, discurs, logos
  • expozeu - expunere, comunicare, cuvântare, alocuțiune, vorbire
  • cuvânt - vorbă, termen, vocabulă, zicere, spusă, conferință, discurs, logos, promisiune
  • expunere - prezentare, înfățișare, expoziție, etalare, comunicare, prelegere, expozeu, discurs, vorbire
  • expresie - exprimare, expunere, formulare, vorbire, cuvânt, vorbă, înfățișare, aspect, obraz
  • limbă - limbaj, vorbire, grai, exprimare, vorbă, știre, veste, informație, relație
  • povestire - istorisire, narațiune, poveste, expunere, relatare, basm
  • prolog - introducere, precuvântare, cuvânt-înainte, prefață, predoslovie
  • relatare - expunere, povestire, prezentare, afirmație, teză, susținere
  • sporovăială - taifas, convorbire, dialog, șuetă
  • taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
  • grai - limbaj, vorbire, exprimare, limbă, idiom, dialect, subdialect, glas, voce
  • idiom - grai, limbă, vorbire, dialect
  • narațiune - povestire, istorisire, relatare, expunere

Dex cuvântare

  • cuvântare 1 Exprimare a gândului prin grai comunicare, declarare, enunțare, exprimare, expunere, grăire, spunere, vorbire, zicere. 2 (Rar) Capacitatea de a vorbi. 3 Vorbă. 4 Conversație. 5 Rațiune. 6 Discurs. 7 Cugetare. 8 Predică. 9 Prefață. 10 Mare ~ Răstire. 11 Fală.
  • CUVÂNTÁRE, cuvântări, Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – cuvânta.
  • CUVÂNTÁRE ~ări f. Expunere oratorică făcută în fața unui public; discurs. /v. a cuvânta
  • cuvântare f. 1. fapta de a cuvânta; 2. efectul cuvântării, discurs.
  • cuvânta 1 A-și exprima gândul prin grai a comunica, a declara, a enunța, a exprima, a expune, a grăi, a spune, a vorbi, a zice. 2-3 A ~ de bine (sau de rău) pe cineva A spune lucruri bune (sau rele) despre ceva sau cineva a vorbi de bine. 4 A avea capacitatea de a articula cuvinte ca și omul a pronunța. 5 (Construit cu dativul sau cu prepozițiile „la”, „către”) A începe vorba cu cineva. 6 A declara solemn. 7 A mare-~ A se răsti. 8 A slăvi. 9 A binecuvânta. 10 A ordona.
  • cuvânta 1 A vorbi. 2 A descrie. 3 A se spune. 4 A ~ de bine sau de rău (pe cineva) A vorbi de bine sau de rău pe cineva. 5 A articula cuvinte. 6 A se adresa cuiva. 7 A pune o vorbă bună pe lângă cineva. 8 (Rar; ) A-l ~ (pe cineva) A se adresa cuiva. 9 A-i da cuiva cuvântul. 10 (; ; , după vele-recevati] A mare ~ A se răsti la cineva. 11 A slăvi. 12 A binecuvânta. 13 A da ordin. 14 A declara. 15 A ține un discurs. 16 A recita.


Sinonimul cuvântului cuvântare

Sinonimul cuvântului cuvântare


Testează-te!