Sinonime cuvântător

Cuvântul „cuvântător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• conferențiar - vorbitor, orator, profesor
• ucigaș - asasin, criminal, omorâtor
• vlăstar - lăstar, copăcel, urmaș, copil, descendent, coborâtor
• fioros - groaznic, îngrozitor, înfiorător, cumplit, feroce, crunt, teribil, înspăimântător
• groaznic - îngrozitor, înfiorător, înspăimântător, înfricoșător, teribil, oribil, colosal, extraordinar, fenomenal
• grozav - groaznic, fioros, cumplit, înfiorător, oribil, teribil, atroce, crunt, infernal
• încins - fierbinte, dogorâtor, prăjit, legat, înfășurat, întins, mărit, intensificat, accentuat
• atroce - cumplit, teribil, groaznic, crunt, îngrozitor, fioros, înspăimântător, înfiorător
• corespondent - asemănător, similar, potrivit, înrudit, coerent, jurnalist, colaborator
• descendent - coborâtor, urmaș, continuator, succesor
• apocaliptic - îngrozitor, înfiorător, sinistru, cumplit
• complice - părtaș, asociat, copărtaș, colaborator
• elocvență - oratorie, retorică, expresivitate, pregnanță, plasticitate

Dex cuvântător

• cuvântător, ~oare 1-2 , (Persoană) care are capacitatea de a vorbi. 3 Cultivat. 4 Înțelept. 5 Vorbitor. 6 Orator. 7 Predicator.
• CUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, cuvântători, -oare, , și 1. Care cuvântă (1), cuvântăreț; care are însușirea de a vorbi. 2. (Rar) și Orator, vorbitor. – Cuvânta + -ător.
• CUVÂNTĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) Care are darul vorbirii; vorbitor. Ființă ~oare. /a cuvânta + suf. ~tor
• CUVÂNTĂTÓR1 ~i m. rar Persoană care vorbește frumos și liber în fața unui public; orator; vorbitor. /a cuvânta + suf. ~tor
• cuvântător a. 1. care vorbește, care ține un cuvânt; 2. înzestrat cu rațiune: omul e cuvântător, dar dobitoacele sunt necuvântătoare.
• CUVÎNTĂTÓR2, -OÁRE, cuvîntători, -oare, și (Rar) Persoană care vorbește în public; vorbitor, orator. De la tribună coboară, greu, cel din urmă cuvîntător. SAHIA, N. 21.
• CUVÎNTĂTÓR1, -OÁRE, cuvintători, -oare, Care are însușirea de a vorbi; care vorbește; vorbitor. Ciută Cuvîntătoare, nu mută, Cu cizme roși încălțată, Cuțundră neagră-mbrăcată. TEODORESCU, P. P. 180.
• cuvîntătór, -oáre adj. și s. Care cuvîntează, orator.
• CUVÂNTĂTÓR adj., s. v. vorbitor.
• CUVÂNTĂTÓR s. v. conferențiar, orator.

Sinonimul cuvântului cuvântător

Testează-te!