Dicționar de sinonime
Sinonime călăraș
Cuvântul „călăraș” are următoarele sinonime:
călăraș ( substantiv )
- călăreț
- cavalerist
- cavaler
Sinonime Apropiate
- cavaler - nobil, aristocrat, călăreț, călăraș, cavalerist, ostaș, luptător, călăreț, holtei
- valet - fecior, lacheu, servitor, fante, cavaler
- necăsătorit - burlac, celibatar, cavaler, holtei, flăcău, becher
- burlac - celibatar, neînsurat, flăcău, becher, cavaler
- călărime - cavalerie
- celibatar - necăsătorit, holtei, burlac, cavaler, june, becher
- paladin - cavaler, viteaz, voinic
- dragon - balaur, monstru, drac, soldat, cavaler
- fecior - fiu, copil, băiat, adolescent, odraslă, odor, flăcău, holtei, june
- flăcău - fecior, june, tânăr, băiat, băietan, fiu, băiețandru, burlac, celibatar
Dex călăraș
- călăráș 1 Călăreț (1). 2 (; în Evul Mediu în Țările Române) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei călăreț (3). 3 (; în Evul Mediu în Țările Române) Membru al corpului de călărași (1). 4 Ostaș de cavalerie călariu dorobanț. 5 Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri și plasată călare pe coarda de doi ani.
- CĂLĂRÁȘ, călărași, 1. (La ; în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la ) membru al acestui corp militar. ♦ Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + -aș.
- CĂLĂRÁȘ, călărași, 1. (La , în evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Corp militar de slujitori auxiliari ai domniei; (și la ) membru al acestui corp militar. ♦ Ostaș de cavalerie. 2. Coardă de rod la vița de vie, scurtată la 4-6 muguri și plasată călare pe coarda de doi ani. – Călare + -aș.
- CĂLĂRÁȘ, călărași, (Învechit) Militar de cavalerie; călăreț. Pentru împlinirea poruncilor, prefectura trimisese doi-trei călărași de fiecare sat. PAS, L. I 287. Călărașii încălecară și se șterseră din lumină. SADOVEANU, O. VI 47. Călărașii ce-i slujea, Ei la babă-i trimitea. TEODORESCU, P. P. 523. Vin pandurii să mă ducă într-un mijloc de oraș, Să-mi fac slujba-n călărași. ȘEZ. I 110. ◊ Călăraș cu schimbul schimb.
- CĂLĂRÁȘ, călărași, Militar din cavalerie. – Din călare + -aș.