Dicționar de sinonime
Sinonime dârzenie
Cuvântul „dârzenie” are următoarele sinonime:
dârzenie ( substantiv )
- mândrie
- semeție
- curaj
- hotărâre
- tenacitate
- îndârjire
- înverșunare
- bărbăție
- bravură
- cutezanță
- încumetare
- îndrăzneală
- neînfricare
- temeritate
- intrepiditate
- petulanță
- cutezare
- suflet
- inimă
- voinicie
- dârzie
- îndrăznire
- mărinimie
- semețire
- taros
- fermitate
- intransigență
- neclintire
- neînduplecare
- nestrămutare
- neșovăire
- statornicie
- decizie
- nepreget
- inflexibilitate
- încăpățânare
- îndărătnicie
- perseverență
- persistență
- stăruință
- cerbicie
- orgoliu
Sinonime Apropiate
- stăruință - insistență, perseverență, persistență, tenacitate, neclintire, fermitate, statornicie, străduință, silință
- cutezanță - curaj, bărbăție, îndrăzneală, bravură, temeritate, neînfricare, tupeu, cinism, înfruntare
- fermitate - tărie, constanță, statornicie, hotărâre, neclintire, intransigență, perseverență
- curaj - îndrăzneală, temeritate, bărbăție, cutezanță, bravură, eroism
- temeritate - curaj, îndrăzneală, cutezanță, neînfricare
- bravură - vitejie, eroism, bărbăție, temeritate, cutezanță, îndrăzneală
- cerbicie - încăpățânare, împotrivire, tenacitate, dârzenie
- tenacitate - stăruință, persistență
- fală - trufie, îngâmfare, orgoliu, vanitate, aroganță, fudulie, semeție, mândrie, strălucire
- eroism - bravură, curaj, vitejie, voinicie
- îndărătnicie - încăpățânare, obstinație, îndârjire
- mândrie - trufie, orgoliu, îngâmfare, fală, aroganță, semeție, ifos, frumusețe, strălucire
- megalomanie - grandomanie, fudulie, infatuare, înfumurare, orgoliu, trufie, vanitate, semeție, mândrie
- asiduitate - stăruință, perseverență, statornicie
- suflet - conștiință, psihic, minte, cuget, inimă, simțire, spirit, bunătate, omenie
Dex dârzenie
- dârzenie 1-4 (Fire sau) manifestare de om dârz (1-2) dârzie (1-4), dârzoșenie (1-4), dărzoșie (1-4). 5 Curaj. 6 Obrăznicie. 7 Fermitate. 8 Înverșunare. 9 Nesupunere a animalelor domestice dârzie (9), dârzoșenie (9), dârzoșie (9) 10 Agresivitate. 11 Sprinteneală. 12 Încăpățânare. 13 Orgoliu. 14 Vigoare a unui om în vârstă dârzie (14), (rar) dârzoșenie (14), dârzoșie (14).
- DÂRZÉNIE Faptul de a fi dârz; fire sau manifestare dârză. 1. Îndrăzneală, curaj, hotărâre, cutezanță. ♦ Înverșunare. 2. Neînduplecare, perseverență; îndărătnicie, încăpățânare. 3. Mândrie, semeție. – Dârz + -enie.
- DÂRZÉNIE f. 1) Caracter dârz. 2) Comportare de om dârz; mândrie; fudulie; semeție; fală; măreție. /dârz + suf. ~enie
- dârjénie dârzenie
- DÂRJÉNIE dârzenie.
- DÎRJÉNIE dîrzenie.
- DÎRZÉNIE 1. Fire sau manifestare de om dîrz; îndrăzneală, curaj, cutezanță, hotărîre. Tudor și mișcarea condusă de el ne arată... dîrzenia luptei poporului pentru libertate. IST. R.P.R. 297. Își recăpăta dîrzenia și avea simțămîntul că niciodată nu se va mai întoarce în foc. CAMILAR, N. I 303. 2. Îndărătnicie, încăpățînare, înverșunare; perseverență. Neîndurători față de ei înșiși și față de pămîntul pe care s-au pomenit, l-au muncit cu dîrzenie, silindu-l să se acopere de roade. BOGZA, C. O. 270. 3. Mîndrie, semeție. În ciuda hainelor boțite și rupte, în ciuda murdăriei înspăimîntătoare care-i acoperea parcă și ochii, își păstra neștirbită și dîrzenia și demnitatea. GALAN, Z. R. 353. – Variantă: dîrjénie (POPA, V. 307)
Sinonimul cuvântului dârzenie