Dicționar de sinonime
Sinonime dărâmare
Cuvântul „dărâmare” are următoarele sinonime:
dărâmare ( substantiv )
- demolare
- prăbușire
- cădere
- doborâre
- ruinare
- surpare
Sinonime Apropiate
- cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- fiasco - eșec, insucces, cădere
- insucces - eșec, nereușită, neizbândă, cădere, înfrângere
- meteahnă - cusur, neajuns, defect, lipsă, slăbiciune, lacună, scădere, viciu, patimă
- apus - asfințit, amurg, crepuscul, înserare, declin, decădere, vest, occident
- cascadă - cataractă, cădere de apă, urlătoare
- chix - eșec, cădere, nereușită
- competență - autoritate, calitate, drept, cădere, destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
- cusur - defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, lipsă, lacună, meteahnă, neajuns, scădere
- defect - lipsă, scădere, deficiență, imperfecțiune, cusur, meteahnă, hibă, neajuns, beteșug
Dex dărâmare
- dărâmare 1 Culcare la pământ dărâmat1 (1), doborâre. 2 Distrugere. 3 Prăbușire. 4 Ruinare. 5 Demolare a unei clădiri (vechi) dărâmat1 (5). 6 (Rar) Rupere a ramurilor, a frunzelor dintr-un copac dărâmat1 (6).
- DĂRÂMÁRE, dărâmări, Acțiunea de a (se) dărâma și rezultatul ei; doborâre; distrugere, nimicire, surpare, ruinare. – dărâma.
- dărâmá 1 A culca la pământ a doborî. 2 A distruge. 3 A se prăbuși. 4 A se ruina. 5 A demola o clădire (veche). 6 (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. 7 A cosi iarbă, cereale
- dărma dărâma
- dărmare dărâmare
- DĂRÂMÁ, dărấm, I. 1. A doborî, a culca la pământ, a distruge, a nimici, a risipi. ♦ A se prăbuși, a se surpa; a se ruina, a se dărăpăna (1). ♦ A demola o clădire (veche). 2. (Rar) A rupe, a da jos ramuri, frunze dintr-un copac. ♦ A cosi iarbă, cereale etc. – *deramare.
- DĂRMÁ I dărâma.
- DĂRMÁRE dărâmare.