Dicționar de sinonime
Sinonime competență
Cuvântul „competență” are următoarele sinonime:
competență ( substantiv )
- autoritate, calitate, drept, cădere
- destoinicie, capacitate, vrednicie, pricepere
Alte sinonime:
- pregătire
- seriozitate
- valoare
- hărnicie
- practică
- volnicie
- îndreptățire
- atribuție
Sinonime Apropiate
- drept - indemnizație, retribuție, competență, cădere, calitate, autoritate
- incapacitate - neputință, nepricepere, incompetență
- incompetență - nepricepere, incapacitate, nepregătire
- capacitate - forță, tărie, putere, aptitudine, pricepere, capacitate, talent, valoare, calitate
- prerogativă - atribuție, competență, drept, privilegiu
- valoare - preț, calitate, însușire, merit, eficacitate, capacitate, rentabilitate, productivitate, sens
- vârtute - însușire, calitate, proprietate, putere, tărie, vigoare, curaj, bărbăție, vrednicie
- facultate - capacitate, calitate, însușire, aptitudine, institut, secție universitară
- hărnicie - sârguință, râvnă, zel, vrednicie, silință, asiduitate, diligență, destoinicie
- demnitate - onoare, autoritate, ținută, vrednicie, rang, ierarhie, treaptă, dregătorie
- merit - valoare, vrednicie, prestanță, calitate, însușiri
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- pravilă - lege, normă, îndreptar, cod
- pravoslavnic - ortodox, dreptcredincios, creștin
- prestigiu - considerație, faimă, autoritate, vază, reputație, strălucire
Dex competență
- competență 1 Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție. 2 Dreptul atribuit de lege unei autorități, unui funcționar de a exercita anumite atribuții. 3 A fi de ~ța cuiva A intra în atribuțiile cuiva. 4-5 A-și declina ~ța A se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau a se pronunța într-o problemă.
- COMPETÉNȚĂ, competențe, Capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unui lucru, pe temeiul unei cunoașteri adânci a problemei în discuție; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva. A-și declina competența = a se declara lipsit de autoritate (legală) sau fără pregătirea necesară pentru a judeca o chestiune sau pentru a se pronunța într-o problemă. – Din compétence.
- COMPETÉNȚĂ competință.
- COMPETÉNȚĂ 1. Pricepere, cădere de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva; capacitate a unei autorități, a unui funcționar etc. de a exercita anumite atribuții. ◊ A fi de competența cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina competența = a se declara fără autoritate sau fără pregătirea necesară pentru a se pronunța într-o problemă. 2. Particularitate a unui agent morfogenetic (apă, vânt, ghețar) de a deplasa elementele unei roci. .
Antonime competență
- Competență ≠ incompetență