Dicționar de sinonime
Sinonime dărăpănare
Cuvântul „dărăpănare” are următoarele sinonime:
dărăpănare ( substantiv )
- ruinare
- cădere
- dărâmare
- dărâmat
- năruire
- năruit
- prăbușire
- prăvălire
- risipire
- surpare
- surpat
- prăbușeală
- risipă
- degradare
- măcinare
- părăginire
- stricare
Sinonime Apropiate
- cădere - căzătură, picare, prăbușire, năruire, surpare, lăsare, coborâre, așternare, eșec
- degradare - înjosire, ruinare, decădere, regres, depreciere, uzare, declasare, corupție, destrăbălare
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- dărâmătură - surpătură, ruină, șandrama
- depreciere - degradare, devalorizare, subminare, scădere, pierdere
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- declin - regres, decădere, degradare, decadență, apus, asfințit, scăpătare
- recesiune - declin, decădere, criză, regres
- regres - declin, decădere, descreștere, reflux, involuție
- slăbiciune - sfârșeală, extenuare, epuizare, vlăguială, debilitate, scădere, lipsă, carență, defect
- umilire - ascultare, supunere, ploconire, înjosire, jignire, degradare, desconsiderare
- uzură - degradare, eroziune, deteriorare, epuizare, oboseală, slăbire
- zaharisire - cristalizare, ramolire, degradare, îmbătrânire
- fiasco - eșec, insucces, cădere
- groapă - scobitură, adâncitură, bortă, mormânt, râpă, surpătură, scufundătură
Dex dărăpănare
- dărăpănare 1 Ruinare. 2 Năruire. 3 Jale.
- DĂRĂPĂNÁRE Acțiunea de a se dărăpăna; ruinare, năruire, surpare. – dărăpăna.
- DĂRĂPĂNÁRE Acțiunea de a (se) dărăpăna; ruinare, năruire, prăbușire, surpare. () În mijlocul acestei cumplite dărăpănări a planurilor și a speranțelor sale, ce făcea oare Horia? ODOBESCU, S. III 540.
- dărăpănare f. ruină: dărăpănarea împărăției; fig. dărăpănarea sănătății.
- dărăpănáre f. Ruină, risipire: dărăpănarea caseĭ, familiiĭ. Alterare, stricare: dărăpănarea sănătățiĭ.
- dărăpăná 1 (La persoana 3) A se ruina. 2 A se nărui. 3 A-și smulge părul (de jale, de desperare).
- drăpăna dărăpăna
- drăpănare dărăpănare
- DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Din drapam „a pieptăna”, „a zgâria”.
- DĂRĂPĂNÁ, dărápăn, I. 1. (La 3) A se ruina, a se distruge; a se nărui, a se surpa. 2. A-și smulge părul (de jale, de desperare). – Probabil din *derapinare.
Sinonimul cuvântului dărăpănare