Dicționar de sinonime

Sinonime damnat

Cuvântul „damnat” are următoarele sinonime:

damnat ( adjectiv )
  • blestemat
  • condamnat
  • interzis
  • reprobat
  • supus chinurilor infernului
  • damnat


Sinonime Apropiate

  • incurabil - nevindecabil, condamnat, grav bolnav, pierdut
  • deocheat - indecent, necuviincios, decoltat, fără perdea, compromis, pătat, condamnat
  • prohibit - oprit, interzis, ilegal, ilicit
  • ilegal - nelegal, ilicit, nepermis, prohibit, interzis, incorect, clandestin, subversiv, conspirativ
  • inadmisibil - nepermis, oprit, interzis, intolerabil
  • neiertat - oprit, interzis, nepermis, neîngăduit, neadmis
  • afurisit - blestemat, rău, ticălos, mizerabil, antipatic
  • clandestin - ilegal, nepermis, interzis, ilicit
  • drăcie - minunăție, ciudățenie, bazaconie, drăcărie, ștrengărie, poznă, blestemăție, năzbâtie, drăcovenie
  • împelițat - afurisit, poznaș, îndrăcit, rău, blestemat

Dex damnat

  • damnat, ~ă 1-2 , (În mitologia greco-latină și în religia creștină) (Om) supus chinurilor infernului. 3-4 , (Om) care este reprobat de societate. 5-6 , (Om) blestemat. 7 (Rar) Interzis.
  • DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, , și (Om) osândit la chinurile iadului. ♦ (Om) blestemat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – damna.
  • DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, (; adesea substantivat) Osândit la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. – Din damné, damnatus.
  • DAMNÁT, -Ă, damnați, -te, (Franțuzism livresc) 1. (În mitologia greco-romană și în mistica creștină) Osîndit la chinurile infernului. (Substantivat) Muzica se face răsunătoare și domină izbucnirile de durere ale damnaților. MACEDONSKI, O. II 278. 2. (Neobișnuit) Condamnat de opinia publică, vrednic de blestem, ticălos. Nu era cu nimic vinovată să sufere din pricina unei iubiri damnate. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 218.
  • DAMNÁT, -Ă Condamnat la chinurile infernului. ♦ Blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul opiniei publice, al societății. .
  • DAMNÁT, -Ă 1. condamnat la chinurile infernului. 2. blestemat, reprobat, care și-a atras oprobriul public. (< fr. damné, lat. damnatus)
  • damnat a. care suferă muncile eterne ale iadului: suflet damnat.
  • *damnát, -ă adj. și s. Condamnat la muncile iaduluĭ. Carte damnată, a căreĭ citite e oprită.


Sinonimul cuvântului damnat

Sinonimul cuvântului damnat


Testează-te!