Sinonime decurge

Cuvântul „decurge” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• reieși - a rezulta, a decurge, a izvorî, a deriva, a urma
• evolua - a progresa, a înainta, a propăși, a (se) dezvolta, a crește, a se desfășura, a se petrece, a decurge
• ieși - a pleca, a se duce, a merge, a părăsi, a se deplasa, a se depărta, a rezulta, a reieși, a decurge
• deriva - a decurge, a rezulta, a se trage
• întâmpla - a se petrece, a se desfășura, a se produce, a fi, a avea loc, a surveni, a se realiza, a se înfăptui, a se face
• desfășura - a întinde, a derula, a așterne, a desface, a se petrece, a se perinda, a succeda, a se înlănțui, a evolua
• emana - a răspândi, a emite, a degaja, a scoate, a împrăștia, a proveni, a izvorî, a se naște
• datora - a fi obligat, a se îndatora, a fi cauza, a izvorî, a proveni datorie, îndatorire, sarcină, obligație, credit
• începe - a inaugura, a porni, a declanșa, a iniția, a debuta, a purcede, a apărea, a se ivi, a se arăta
• întoarce - a învârti, a răsuci, a roti, a suci, a reveni, a se înapoia, a se înturna, a reapărea
• naștere - facere, apariție, parturiție, ființare, procreație, geneză, origine, obârștie, proveniență
• consecință - urmare, efect, repercusiune, rezultat
• datorit - cuvenit, provenit, cauzat, pricinuit
• descinde - a proveni, a-și avea originea, a se trage din, a coborî, a se da jos, a poposi, a trage la, a rămâne
• extracție - extragere, scoatere, extirpare, origine, sursă, proveniență

Dex decurge

• decurge 1 A avea o anumită evoluție. 2 A se produce într-un anumit fel. 3 A se întâmpla. 4 ( „din”) A apărea drept consecință logică a rezulta. 5 (Rar) A trece. 6 (; păr) A cădea pe spate, a fi despletit.
• DECÚRGE, 3 decúrge, III. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – de- + curge (după découler).
• DECÚRGE, 3 decúrge, III. 1. A urma, a rezulta din..., a-și avea izvorul în... 2. A se petrece, a se desfășura. – De4 + curge (după découler).
• DECÚRGE, 3 decúrge, III. 1. A urma, a rezulta, a deriva din..., a-și avea izvorul în... Viața dovedește că cu cît oamenii muncii înțeleg mai bine, mai adînc politica partidului, sarcinile imediate ce decurg din ea, perspectivele spre care duce, cu atît mai însemnate succese obțin în construcția economică și culturală. SCÎNTEIA, 1953, 2732. Din această lipsă de bogăție și de mlădiere a limbii decurge în mod firesc nesiguranța... cu care e nevoit să-și prezinte capitalul lui de cunoștințe și de observații orice scriitor. VLAHUȚĂ, O. A. I 235. 2. A se petrece, a se desfășura. Comșa își recapitulă cum avea să decurgă explicația. C. PETRESCU, Î. I 37. Cu solicitatorii, conversația decurgea obișnuit. BRĂESCU, V. A. 26.
• DECÚRGE III. 1. A rezulta, a deriva... 2. A se desfășura. .
• DECÚRGE intr. 1. a rezulta din... 2. a se desfășura. (după fr. découler)

Sinonimul cuvântului decurge

Testează-te!