Sinonime defăimător

Cuvântul „defăimător” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• detractor - defăimător, bârfitor, calomniator, ponegritor
• zevzec - nătărău, prostănac, nerod, neghiob, aiurit, năuc
• greșit - incorect, eronat, inexact, smintit, fals, nefondat, rău, nepotrivit, prost
• haplea - nătărău, prost, mâncău
• măgar - asin, nătărău, prost, nerod, îndărătnic, recalcitrant, obraznic, insolent, impertinent
• cârpaci - peticar, pantofar (prost), târâie-brâu, ageamiu
• difamant - defăimător, calomniator
• puhoi - torent, șuvoi, râu, revărsare, val
• periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
• răsfățat - alintat, răzgâiat, capricios, prost-crescut, îmbuibat, satisfăcut, arogant
• regreta - a se căi, a-i părea rău, a avea remușcări
• sămânță - bob, grăunte, sursă, izvor, germene, cauză, motiv, pretext, specie
• șchiopăta - a șonticăi, a se poticni, a funcționa rău, a fi defect
• speluncă - tavernă, bombă, local, (rău famat)
• strâmt - îngust, restrâns, redus, mărginit, prost, obtuz

Dex defăimător

• defăimător, ~oare , 1-2 (Persoană) care îndepărtează pe cineva cu dispreț și dojană defăimeț (1-2). 3-4 (Persoană) care subapreciază pe cineva defăimeț (3-4). 5-6 (Persoană) care desconsideră pe cineva defăimeț (5-6). 7-8 (Persoană) care înjosește pe cineva defăimeț (7-8). 9-10 (Persoană) care umilește pe cineva defăimeț (9-10). 11-12 (Persoană) care detestă pe cineva defăimeț (11-12). 13-14 (Persoană) care vorbește de rău pe cineva bârfitor, ponegritor. 15-16 (Persoană) care blamează pe cineva. 17-18 (Persoană) care calomniază pe cineva. 19-20 (Persoană) care hulește. 21-22 (Persoană) care compromite pe cineva. 23-24 (Persoană) care profanează ceva. 25-26 (Persoană) care critică vehement pe cineva sau ceva. 27-28 (Persoană) care condamnă pe cineva. 29-30 (Persoană) care stigmatizează pe cineva.
• DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, (Adesea substantivat) Care defăimează. – Defăima + -tor.
• DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, (Adesea substantivat) Care defăimează; de ocară. – Defăima + -ător.
• DEFĂIMĂTÓR, -OÁRE, defăimători, -oare, 1. Care cuprinde o defăimare; ponegritor, hulitor. Vorbe defăimătoare. ▭ Puteam numiri defăimătoare În gîndul meu să-ți iscodesc. EMINESCU, O. I 212. Satira este acum la romani o poemă defăimătoare. ODOBESCU, S. I 45. 2. Care ponegrește. Om defăimător.
• DEFĂIMĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care defăimează; ponegritor; denigrator; detractor; calomniator; clevetitor; bârfitor. /a defăima + suf. ~tor
• defăimător a. și m. care defaimă.

Sinonimul cuvântului defăimător

Testează-te!