Dicționar de sinonime
Sinonime denumi
Cuvântul „denumi” are următoarele sinonime:
denumi ( verb )
- a numi
- a indica
Alte sinonime:
- supranumi
- a boteza
- a chema
- a intitula
- porecli
- a spune
- a supranumi
- a număra
- a grăi
- a nomina
- a numeni
- a titlui
- a califica
- a eticheta
Sinonime Apropiate
- zis - numit, indicat, arătat, poreclit, denumit
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- intitula - a numi, a denumi, a supranumi
- nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
- numi - a se chema, a denumi, a boteza, a-l zice, a-l striga, a porecli, a supranumi, a menționa, a rosti
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- periculos - primejdios, riscant, amenințător, hazardat, nociv, rău, vătămător, contraindicat
- prescrie - a indica, a recomanda, a anula, a se perima, a se stinge (juridic)
- prescripție - dispoziție, prevedere, obligație, aviz, indicație, rețetă, anulare, stingere, perimare (jur.)
- răzbunător - revanșard, ranchiunos, vindicativ
- recomanda - a indica, a preconiza, a prescrie, a propune, a se prezenta, a se arăta
- recomandabil - oportun indicat, bun, potrivit, adecvat
- recomandare - propunere, prezentare, indicare, preconizare, aviz, sugestie, directivă
- săgeată - semn, indicator, aluzie, înțepătură, ironie
- vădi - a arăta, a manifesta, a indica, a demonstra, a pune în relief
Dex denumi
- denumi 1 A desemna. 2 A da nume unei ființe sau unui lucru.
- DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – Din dénommer (după nume).
- DENUMÍ, denumesc, IV. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ A desemna. – De4 + numi (după dénommer).
- DENUMÍ, denumesc, IV. A da, a atribui un nume unei ființe sau unui lucru; a numi. Stilul muzical, cam pipernicit... al secolului din urmă, stil pe care l-au denumit în țările occidentale cu porecla comică de stilul perucilor. ODOBESCU, S. III 95. ♦ (Învechit) A desemna. () Acea comisie se și denumi. ODOBESCU, S. I 486.
- DENUMÍ IV. A numi. .
- DENUMÍ tr. a numi. (după fr. dénommer)
- A DENUMÍ ~ésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a numi. 2) A indica printr-un nume. /de + a numi
- denumì v. a desemna cu un nume.
- *denumésc v. tr. (de- și numesc, după fr. dénommer). Numesc o persoană într’un act, o menționez pe nume. – Barb. ardelenesc (după germ. ernennen): a denumi pe cineva într’o funcțiune îld. a-l numi.
- DENUMÍ vb. v. supranumi.
Sinonimul cuvântului denumi