Dicționar de sinonime
Sinonime intitula
Cuvântul „intitula” are următoarele sinonime:
intitula ( verb )
- a numi
- a denumi
- a supranumi
Alte sinonime:
- a boteza
- a chema
- a porecli
- a spune
- a număra
- a grăi
- a nomina
- a numeni
- a titlui
- a pune numele
Sinonime Apropiate
- numi - a se chema, a denumi, a boteza, a-l zice, a-l striga, a porecli, a supranumi, a menționa, a rosti
- firmă - inscripție, denumire, titlu, nume, întreprindere, uzină, fabrică
- nume - numire, denumire, apelativ, titlu, denominație, titulatură, poreclă, supranume, reputație
- atribut - însușire, calitate, marcă, notă, apelativ, calificativ, denumire
- denumi - a numi, a indica
- zis - numit, indicat, arătat, poreclit, denumit
- ilustru - renumit
- notoriu - renumit, consacrat, arhicunoscut
- oarecare - careva, cineva, oareșcare, vreun, anumit, obișnuit
- angaja - a (în)tocmi, a încadra, a numi, a primi (în serviciu), a se lega, a promite, a se îndatora
- anonim - nenumit, fără nume, neștiut, necunoscut
- califica - a specifica, a numi, a taxa, a eticheta, a instrui, a pregăti, a forma, a specializa
- celebru - renumit, ilustru, faimos, reputat, vestit, arhicunoscut
- chema - a invita, a pofti, a convoca, a solicita, a cita, a acționa, a numi, a porecli, a boteza
- destinație - scop, țel, țintă, finalitate, funcție, loc (anumit), sosire, terminus
Dex intitula
- intitula 1 A da titlu unei scrieri. 2 A numi într-un anumit fel ceva sau pe cineva. 3 A purta un titlu a se numi.
- INTITULÁ, intitulez, I. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într-un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ A purta un titlu; a se numi. – Din intituler, intitulare.
- INTITULÁ, intitulez, I. A pune, a da un titlu (unei scrieri, unei persoane etc.). ♦ A purta un titlu, a se numi. Ion Huniade se intitula voievod al Ardealului. – Variantă: întitulá I.
- INTITULÁ I. A da un titlu (unei cărți, unei lucrări etc.). ♦ A-și lua, a-și da un titlu. .
- INTITULÁ I. tr. a da un titlu (unei cărți). II. a-și lua, a-și da un titlu. (< fr. intituler, lat. intitulare)
- A INTITULÁ ~éz tranz. (cărți, articole) A înzestra cu un titlu; a numi. /<fr. intituler, lat. intitulare
- A SE INTITULÁ se ~eáză intranz. A purta un titlu; a se numi. /<fr. intituler, lat. intitulare
- intituli intitula
- întitula intitula
- ÎNTITULÁ I intitula.