Dicționar de sinonime

Sinonime destinare

Cuvântul „destinare” are următoarele sinonime:

destinare ( substantiv )
  • consacrare
  • dedicare
  • devotare
  • închinare
  • hărăzire
  • menire
  • predestinare
  • sortire
  • ursire


Sinonime Apropiate

  • fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
  • soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
  • sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
  • scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
  • tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
  • umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
  • ispită - tentație, ademenire, seducție, păcat, greșeală
  • închinăciune - rugăciune, rugă, închinare, plecăciune, compliment, reverență, temenea
  • îngheț - ger, încremenire, congelare
  • machiaj - fardare, sulemenire, boire, mascare, fard, grimă, suliman, dres, mască
  • menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
  • misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
  • mutism - tăcere, muțenie, perplexitate, încremenire
  • biserică - templu, bazilică, catedrală, capelă, lăcaș de închinare
  • dedicație - închinare, omagiu

Dex destinare

  • destinare 1 Hotărâre dinainte a destinului (2), însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate destinat (1). 2-3 Destinație (3-4).
  • DESTINÁRE, destinări, Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – destina.
  • DESTINÁRE Acțiunea de a destina. .
  • destina 1 (Mai ales pasiv; subiectul e divinitatea sau o forță supranaturală; oameni) A hotărî dinante destinul (2), însușirile unei ființe sau ale unui lucru a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, a preursi, a pune deoparte, a tocmi. 2 (; subiectul e omul sau o anumită cauză obiectivă; oameni sau manifestări, acțiuni, creații ale lor) A stabili rolul, destinația cuiva sau a ceva a hărăzi, a hotărî, a meni, a rândui, a rezerva, a sorti : a prevedea. 3 A (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) închina, a opta.
  • DESTINÁ, destinez, I. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din destiner, destinare.


Sinonimul cuvântului destinare

Sinonimul cuvântului destinare


Testează-te!