Dicționar de sinonime
Sinonime destinare
Cuvântul „destinare” are următoarele sinonime:
destinare ( substantiv )
- consacrare
- dedicare
- devotare
- închinare
- hărăzire
- menire
- predestinare
- sortire
- ursire
Sinonime Apropiate
- fatalitate - soartă, destin, ursită, predestinare, menire, nenorocire, nefericire, ghinion, prăpăd
- soartă - destin, ursită, fatalitate, scrisă, noroc, predestinare, zodie, situație, stare
- sacerdoțiu - cler, preoțime, chemare, misiune, menire
- scop - menire, rol, rost, obiectiv, ței, țintă, sens, finalitate, destinație
- tentație - ademenire, ispită, momeală, atracție, seducție
- umanitate - omenire, lume, neamul omenesc, umanitarism, altruism, generozitate
- ispită - tentație, ademenire, seducție, păcat, greșeală
- închinăciune - rugăciune, rugă, închinare, plecăciune, compliment, reverență, temenea
- îngheț - ger, încremenire, congelare
- machiaj - fardare, sulemenire, boire, mascare, fard, grimă, suliman, dres, mască
- menire - chemare, rol, misiune, rost, scop, sens, țel, destin, noroc
- misiune - însărcinare, sarcină, rol, menire, delegație, solie, legație
- mutism - tăcere, muțenie, perplexitate, încremenire
- biserică - templu, bazilică, catedrală, capelă, lăcaș de închinare
- dedicație - închinare, omagiu
Dex destinare
- destinare 1 Hotărâre dinainte a destinului (2), însușirilor unei ființe sau ale unui lucru de către divinitate destinat (1). 2-3 Destinație (3-4).
- DESTINÁRE, destinări, Acțiunea de a destina și rezultatul ei. – destina.
- DESTINÁRE Acțiunea de a destina. .
- destina 1 (Mai ales pasiv; subiectul e divinitatea sau o forță supranaturală; oameni) A hotărî dinante destinul (2), însușirile unei ființe sau ale unui lucru a predestina, a rândui, a sorti, a ursi, a preursi, a pune deoparte, a tocmi. 2 (; subiectul e omul sau o anumită cauză obiectivă; oameni sau manifestări, acțiuni, creații ale lor) A stabili rolul, destinația cuiva sau a ceva a hărăzi, a hotărî, a meni, a rândui, a rezerva, a sorti : a prevedea. 3 A (se) îndrepta spre o anumită activitate, îndeletnicire a (se) consacra, a (se) dedica, a (se) închina, a opta.
- DESTINÁ, destinez, I. 1. A stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a hărăzi. 2. A hotărî dinainte soarta unei ființe sau a unui lucru; a ursi, a meni, a sorti, a predestina. – Din destiner, destinare.