Sinonime închinăciune

Cuvântul „închinăciune” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• temenea - reverență, plecăciune, închinăciune, ploconeală
• compliment - omagiu, elogiu, măgulire, flatare, reverență, temenea, plecăciune, salutări, urări
• mătanie - închinăciune, reverență
• ucigător - distrugător, nimicitor, zdrobitor
• virulent - vătămător, distrugător, morbid
• zdrobitor - extenuant, distrugător, copleșitor, imens, decisiv
• fatal - funest, mortal, ucigaș, catastrofal, distrugător, inevitabil, sortit, ursit, predestinat
• flecări - a trăncăni, a îndruga, a pălăvrăgi
• gusta - a încerca, a degusta, a aprecia, a prețui, a-i plăcea, a savura, a dejuna, a prânzi, a mânca (frugal)
• implora - a ruga, a cere, a pretinde, a solicita, a insista, a conjura
• implorator - rugător, insistent, solicitator
• insolență - tupeu, obrăznicie, nerușinare, ireverență
• închina - a se ruga, a se implora, a se prosterna, a se temeni, a se pleca, a se preda, a capitula, a se supune, a se înclina
• măguli - a linguși, a flata, a complimenta
• milogi - a se ruga, a cere, a solicita, a cerși

Dex închinăciune

• închinăciune 1-2 Închinare (2-3). 3 Rugare. 4 Rugăciune. 5 Adorare. 6 Devotament. 7 Consacrare. 8-11 Închinare (11-14). 12 Supunere. 13 Capitulare. 14 Subjugare. 15-22 Închinare (18-19, 23-26, 33, 39). 23 Cu ~ Cu respect. 24 Ofrandă. 25 Toast.
• ÎNCHINĂCIÚNE, închinăciuni, 1. Faptul de a se închina în fața divinității; rugăciune. 2. Aplecare în fața cuiva; plecăciune; salut. – inclinatio, -onis.
• ÎNCHINĂCIÚNE, închinăciuni, (Învechit și arhaizant) 1. Aplecare (în fața cuiva), plecăciune; salut. Sărutare, umbră veche! primește-nchinăciune De la fii ai Romîniei, care tu o ai cinstit. ALEXANDRESCU, M. 15. Cînd să întîlnesc cu altul, sau de treaptă mare, sau deopotrivă, numaidecît îi dau închinăciune cu pălăriile în mînă. GOLESCU, Î. 145. 2. Faptul de a se închina în fața divinității; (concretizat) rugăciune. Adesea ea privise din cartea de închinăciune la fața adîncită și palidă a călugărului. EMINESCU, N. 59. Niciodată lipsea de a-și aduce aminte întru închinăciunea ce făcea și de părinții săi. DRĂGHICI, R. 89.
• ÎNCHINĂCIÚNE ~i f. 1) v. A ÎNCHINA și A SE ÎNCHINA. 2) Aplecare a capului sau a corpului în fața cuiva în semn de adânc respect; plecăciune. 3) rel. Adresare a credincioșilor către o divinitate cu un text canonic; rugăciune. /<lat. inclinatio, ~onis
• închinăciune f. 1. plecăciune din respect și iubire; 2. adorațiune, rugăciune. .
• închinăcĭúne f. (lat. in-clinátio, -ónis, inclinațiune). Salutare cu plecăcĭune. Rugăcĭune către Dumnezeŭ.

Sinonimul cuvântului închinăciune

Testează-te!