Dicționar de sinonime
Sinonime destrămat
Cuvântul „destrămat” are următoarele sinonime:
destrămat ( adjectiv )
- deșirat, desfirat, desfăcut, rupt, distrus, dezmembrat
- risipit, împrăștiat, spulberat
Alte sinonime:
- rărit
- zdrențuit
- nimicit
Sinonime Apropiate
- deșirat - destrămat, desfăcut, rupt, desfirat, stricat, dezlânat, lung, slab, osos
- răspândit - împrăștiat, difuzat, întins, risipit, cunoscut, generalizat, reputat
- împrăștiat - răsfirat, dispersat, risipit, vânturat, distrat, zăpăcit, aiurit, buimac, dezordonat
- distrus - nimicit, ruinat, dărâmat, desființat, spulberat, năruit, epuizat, doborât, zdrobit
- perdiție - dezmăț, destrăbălare, corupție
- pieziș - oblic, strâmb, aplecat, înclinat, abrupt, prăpăstios, accidentat, râpos
- pierzanie - moarte, pieire, prăpăd, degradare, corupție, decădere
- povârnit - înclinat, abrupt, aplecat, în pantă, lăsat, prăvălit
- sciziune - divizare, ruptură, despărțire, fracționare, dizidență, dezbinare
- spărtură - crăpătură, fisură, ciobitură, gaură, despicătură, ciob, frântură, ruptură, hârb
- spuzeală - erupție, alergie, eczemă
- știrb - ciobit, rupt, ciocnit
- viciat - poluat, irespirabil, puturos, alterat, infect, pestilențial, corupt, imoral, depravat
- zdrobit - strivit, sfărâmat, demoralizat, distrus, amărât, copleșit, sleit, extenuat, obosit
- falimentar - insolvabil, ruinat, distrus, compromis, ineficace, ruinător, degradant
Dex destrămat
- destrămat1 1-5 Destrămare (1-5). 6 Destrăbălare (2).
- destrămat2, ~ă 1 ( materiale textile, țesături, sau obiecte țesute sau confecționate din fire împletite) Care și-a pierdut rezistența prin rărirea, desfacerea neregulată sau ruperea firelor (datorită uzurii sau utilizării necorespunzătoare) deșirat, rărit2, zdrențuit, (rar) dezlânat, rânjit, desfirat, sitit. 2 ( nori, ceață, fum ) Care s-a răspândit în toate părțile, devenind mai puțin compact. 3 Răsfirat2 (1). 4 ( grupuri, colectivități) Care și-a pierdut coeziunea, care nu mai reprezintă o totalitate descompus, dezmembrat. 5-6 Destrăbălat (1, 3).
- DESTRĂMÁT, -Ă, destrămați, -te, 1. Cu fire desfăcute; rărit, zdrențuit. 2. Răsfirat, împrăștiat. 3. (Rar) Distrus, nimicit. 4. Dezordonat, dezmățat, destrăbălat. – destrăma.