Sinonime dezbăra

Cuvântul „dezbăra” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• debarasa - a se descotorosi, a se degaja, a scăpa, a lepăda, a înlătura, a se elibera de
• descotorosi - a elibera, a (se) debarasa, a (se) degaja, a scăpa
• dezvăța - a se debarasa, a scăpa
• eliberat - emancipat, dezrobit, descătușat, liber, neatârnat, scăpat, salvat, izbăvit, dezvățat
• izbăvi - a scăpa, a salva, a mântui, a elibera
• libera - a elibera, a dezrobi, a scăpa
• dezobișnui - a se dezvăța, a se dezbăra
• desprinde - a desface, a separa, a detașa, a dezlipi, a rupe, a elibera, a scoate, a scăpa, a extrage
• expedia - a trimite, a dresa, a transmite, a îndepărta, a se descotorosi, a se degaja, a se elibera, a scăpa de
• ieșire - poartă, ușă, deschidere, soluție, dezlegare, eliberare, scăpare, reacție, violență
• sclipi - a străluci, a scânteia, a luci, a scăpăra, a străfulgera
• sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
• slobozi - a elibera, a lărgi
• sticli - a străluci, a luci, a sclipi, a scânteia, a scăpăra
• falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat

Dex dezbăra

• dezbăra 1 ( oameni, animale ) A determina să renunțe la o deprindere (rea) a dezvăța. 2 A dezobișnui. 3 A renunța. 4-5 ( oameni) A (se) despărți de cineva sau de ceva. 6-7 ( oameni) A (se) îndepărta. 8-9 ( oameni) A (se) elibera.
• DEZBĂRÁ, dezbár, I. 1. A renunța la o deprindere rea, a se lăsa, a se dezobișnui de un nărav; a se dezvăța. 2. A reuși să scape de cineva sau de ceva care supără, incomodează; a se descotorosi. –
• DEZBĂRÁ, dezbár, I. (Urmat de determinări introduse prin «de») 1. A părăsi o deprin dere rea, a se lăsa, a se dezobișnui (de un nărav); a se dezvăța. Tatăl tău nu s-a putut dezbăra de patima jocului de cărți. CAMIL PETRESCU, T. I 374. Pronunție guturală și groasă, de care nu ne putem dezbăra. NEGRUZZI, S. I 262. 2. A se desface, a se despărți; a se elibera, a scăpa, a se descotorosi (de cineva sau de ceva). Adîncește tema și dezbară-te de credința că poezia se reduce la rimă. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, 164, 5/5. Căpitanul nu se mai putea dezbăra de o vedenie hîdă. CAMILAR, N. I 221. Mi-e dragă una și-i a mea: Decît să mă dezbar de ea, Mai bine-aprind tot satul! COȘBUC, P. I 119. – și: dezbăr, dezberi (M. I. CARAGIALE, C. 13, ODOBESCU, S. III 45).
• A SE DEZBĂRÁ mă dezbár intranz. 1) A pierde un obicei rău; a scăpa. 2) A reuși să se elibereze de ceva sau de cineva care incomodează; a se debarasa; a scăpa; a se descotorosi. /Orig. nec.

Antonime dezbăra

• A (se) dezbăra ≠ a (se) obișnui, a (se) învăța
• A se dezbăra ≠ a (se) deprinde
• A dezbăra ≠ a deprinde

Sinonimul cuvântului dezbăra

Testează-te!