Sinonime dezerta

Cuvântul „dezerta” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• fugi - a alerga, a goni, a galopa, a evada, a dezerta, a se sustrage, a pribegi, a se refugia, a băjenări
• fugă - goană, alergare, repezeală, evadare, scăpare, dezertare, refugiu, exil, pribegie
• pretext - subterfugiu, scuză motiv, prilej, alibi
• sfeterisi - a fura, a sustrage, a delapida
• stratagemă - subterfugiu, șiretlic, tertip, vicleșug
• șiretlic - truc, șmecherie, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, tertip
• șmecherie - șiretlic, subterfugiu, trac, șiretenie, tertip
• șterge - a curăța, a elimina, a rade, a înlătura, a suprima, a anula, a desființa, a radia, a fugi
• truc - șiretlic, subterfugiu, vicleșug, tertip, stratagemă, șmecherie
• fugaci - fugitiv
• fugar - fugitiv, trecător, fugaci, efemer, pasager, fugit, evadat, dezertor
• fura - a sustrage, a delapida, a spolia, a escroca, a jefui, a jecmăni, a șterpeli, a devaliza, a răpi
• furt - hoție, delapidare, pungășie, sustragere, jaf, escrocherie, furtișag
• galopa - a fugi, a goni, a alerga, a o lua la picior
• goni - a alerga, a fugi, a o lua la picior, a fugări, a hăitui, a mâna, a alunga, a izgoni, a ostraciza

Dex dezerta

• dezerta 1 ( militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). 2 A-și părăsi îndatoririle, obligațiile. 3 A se sustrage de la îndeplinirea unor îndatoriri, obligații.
• DEZERTÁ, dezertez, I. (Despre militari) A părăsi în mod nejustificat unitatea din care face parte, locul în care prestează serviciul sau câmpul de luptă (trecând uneori la inamic). ♦ A-și părăsi îndatoririle, obligațiile, a se sustrage de la îndeplinirea lor. – Din déserter.
• DEZERTÁ, dezertez, I. 1. (Despre militari) A fugi din armată; a se sustrage de la prestarea serviciului militar; a trece la inamic. Dacă mîine-seară nu-mi dă drumul pentru două zile, dezertez. CAMIL PETRESCU, U. N. 20. Să dezerteze și să terfelească onoarea militară! Cuvînt greu! proiect teribil! GALACTION, O. I 140. 2. A părăsi în mod nepermis un loc, o slujbă etc.; a se sustrage de la îndeplinirea sarcinilor încredințate. Ar fi fost firesc să mă folosesc de buna primire ce mi se făcea și să încep lupta pentru definitivare. Camarazii mei de literatură de prin anii 1898-1899 așa au făcut... Eu am ieșit din rînduri și am dezertat. GALACTION, O. I 24. Unii dezertară, Millo și Teodorini se duseră departe să caute un mai bun noroc. NEGRUZZI, S. I 345.
• DEZERTÁ I. 1. A fugi din armată; a fugi la inamic (în timp de război) fiind militar. 2. A părăsi în mod laș un loc, o funcție, o misiune. .

Sinonimul cuvântului dezerta

Testează-te!