Dicționar de sinonime

Sinonime dezvăța

Cuvântul „dezvăța” are următoarele sinonime:

dezvăța ( verb )
  • a se debarasa
  • a scăpa
Alte sinonime:
  • dezbăra
  • a [se] debarasa
  • a [se] descotorosi
  • a [se] dezbăra
  • a [se] dezobișnui
  • a [se] lăsa
  • a [se] scutura
  • a înțărca
  • a dezobișnui
  • a dezbăra
  • a-și pierde obișnuința


Sinonime Apropiate

  • dezbăra - a elibera, a scăpa, a se debarasa, a se dezvăța
  • debarasa - a se descotorosi, a se degaja, a scăpa, a lepăda, a înlătura, a se elibera de
  • descotorosi - a elibera, a (se) debarasa, a (se) degaja, a scăpa
  • eliberat - emancipat, dezrobit, descătușat, liber, neatârnat, scăpat, salvat, izbăvit, dezvățat
  • sclipi - a străluci, a scânteia, a luci, a scăpăra, a străfulgera
  • sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
  • sticli - a străluci, a luci, a sclipi, a scânteia, a scăpăra
  • falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
  • inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
  • izbăvi - a scăpa, a salva, a mântui, a elibera
  • insera - a se întuneca, a amurgi, a scăpăta
  • libera - a elibera, a dezrobi, a scăpa
  • licări - a sclipi, a scânteia, a luci, a scăpăra, a pâlpâi, a miji, a tremura, a vibra
  • mânca - a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca, a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa
  • adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire

Dex dezvăța

  • dezvăța 1-2 A se dezobișnui (1-2).
  • DEZVĂȚÁ, dezvắț, I. și A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – dez- + văța.
  • DEZVĂȚÁ, dezvắț, I. și A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + văța.
  • DEZVĂȚÁ, dezvăț, I. (Urmat de determinări introduse prin «de», mai rar prin «de la») A face (pe cineva) să piardă o deprindere, un obicei (rău); a dezobișnui, a dezbăra. Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. ◊ Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din vremea tinereții. BART, S. M. 60.
  • A SE DEZVĂȚÁ mă dezvăț intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezobișnui. ~ să citească. /dez- + a învăța
  • A DEZVĂȚÁ dezvăț tranz. A face să se dezvețe. /dez- + a învăța
  • desvățà v. a face să uite cele învățate sau o deprindere.
  • 2) dezvắț, a -á v. tr. (după învăț saŭ lat. *dĭsvĭtiare, it. divezzare). Dezobișnuĭesc, fac să uite un obiceĭ: a dezvăța de beție.
  • dezvăța
  • DEZVĂȚÁ vb. v. dezbăra.


Antonime dezvăța

  • A (se) dezvăța ≠ a (se) învăța, a (se) obișnui
  • A se dezvăța ≠ a se deprinde
  • A dezvăța ≠ a deprinde


Sinonimul cuvântului dezvăța

Sinonimul cuvântului dezvăța


Testează-te!