Dicționar de sinonime
Sinonime dezvăța
Cuvântul „dezvăța” are următoarele sinonime:
dezvăța ( verb )
- a se debarasa
- a scăpa
Alte sinonime:
- dezbăra
- a [se] debarasa
- a [se] descotorosi
- a [se] dezbăra
- a [se] dezobișnui
- a [se] lăsa
- a [se] scutura
- a înțărca
- a dezobișnui
- a dezbăra
- a-și pierde obișnuința
Sinonime Apropiate
- dezbăra - a elibera, a scăpa, a se debarasa, a se dezvăța
- debarasa - a se descotorosi, a se degaja, a scăpa, a lepăda, a înlătura, a se elibera de
- descotorosi - a elibera, a (se) debarasa, a (se) degaja, a scăpa
- eliberat - emancipat, dezrobit, descătușat, liber, neatârnat, scăpat, salvat, izbăvit, dezvățat
- sclipi - a străluci, a scânteia, a luci, a scăpăra, a străfulgera
- sclipitor - lucitor, scânteietor, scăpărător, deștept, subtil, iscusit, remarcabil
- sticli - a străluci, a luci, a sclipi, a scânteia, a scăpăra
- falit - insolvabil, mofluz, scăpătat, ruinat
- inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
- izbăvi - a scăpa, a salva, a mântui, a elibera
- insera - a se întuneca, a amurgi, a scăpăta
- libera - a elibera, a dezrobi, a scăpa
- licări - a sclipi, a scânteia, a luci, a scăpăra, a pâlpâi, a miji, a tremura, a vibra
- mânca - a se hrăni, a se alimenta, a consuma, a îmbuca, a roade, a măcina, a distruge, a ataca, a scăpa
- adăpost - cămin, scăpare, bârlog, sălaș, cuib, azil, liman, refugiu, ocrotire
Dex dezvăța
- dezvăța 1-2 A se dezobișnui (1-2).
- DEZVĂȚÁ, dezvắț, I. și A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei etc.; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – dez- + văța.
- DEZVĂȚÁ, dezvắț, I. și A face pe cineva să-și piardă sau a-și pierde o deprindere, un obicei, un viciu; a (se) dezobișnui; a (se) dezbăra. – Dez- + văța.
- DEZVĂȚÁ, dezvăț, I. (Urmat de determinări introduse prin «de», mai rar prin «de la») A face (pe cineva) să piardă o deprindere, un obicei (rău); a dezobișnui, a dezbăra. Aceste sînt lucruri vechi, De care sînt dezvățate acum a noastre urechi. NEGRUZZI, S. III 100. Ciobanul rîdea pe sub mustață, căci a putut de loc (= pe loc) s-o dezvețe de un obicei. ȘEZ. V 84. ◊ Bătrînul nu se putea dezvăța de viața lui obișnuită din vremea tinereții. BART, S. M. 60.
- A SE DEZVĂȚÁ mă dezvăț intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezobișnui. ~ să citească. /dez- + a învăța
- A DEZVĂȚÁ dezvăț tranz. A face să se dezvețe. /dez- + a învăța
- desvățà v. a face să uite cele învățate sau o deprindere.
- 2) dezvắț, a -á v. tr. (după învăț saŭ lat. *dĭsvĭtiare, it. divezzare). Dezobișnuĭesc, fac să uite un obiceĭ: a dezvăța de beție.
- dezvăța
- DEZVĂȚÁ vb. v. dezbăra.
Antonime dezvăța
- A (se) dezvăța ≠ a (se) învăța, a (se) obișnui
- A se dezvăța ≠ a se deprinde
- A dezvăța ≠ a deprinde