Dicționar de sinonime
Sinonime diastază
Cuvântul „diastază” are următoarele sinonime:
diastază ( substantiv )
- amilază
- enzimă
- ferment
Alte sinonime:
- disjuncție
Sinonime Apropiate
- ferment - diastază, enzimă
- enzimă - diastază, ferment
- încinge - a înfierbânta, a înfoca, a încălzi, a coace, a fermenta, a se altera, a se strica
- acru - acrit, murat, fermentat, posac, ursuz, morocănos, respingător, antipatic
- acri - a se oțeți, a se mura, a fermenta, a se altera, a se dezgusta, a se plictisi
- altera - a (se) strica, a (se) descompune, a se acri, a fermenta, a deforma, a denatura, a falsifica, a mistifica
- cheag - coagul, chimozină, labferment, lacto-ferment, maia, presură, avere, bani, stare
- dospeală - aluat, plămadă, covăseală, plămădeală, fermentare
- dospi - a crește, a fermenta, a se umfla, a mocni, a coace
- borși - a fermenta
- fiert - clocotit, fierbinte, fermentat, dospit, supărat, amărât, necăjit, trist, otrăvit
- fierbe - a clocoti, a spumega, a se înfierbânta, a găti, a prepara, a face mâncare, a necăji, a frământa, a chinui
- descompune - a desface, a destrăma, a dezmembra, a fracționa, a separa, a se altera, a se strica, a se dezagrega, a râncezi
Dex diastază
- diastáză 1 Ferment solubil care transformă diferite substanțe enzimă. 2 Despărțire a două oase articulate în urma unui șoc, a unui efort brusc
- DIASTÁZĂ, diastaze, 1. Enzimă. 2. Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unui șoc, a unui efort etc. – Din diastase.
- DIASTÁZĂ, diastaze, 1. Enzimă. 2. Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. – Din diastase.
- DIASTÁZĂ, diastaze, 1. Amilază. 2. Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort violent etc. – Pronunțat: di-a-.
- DIASTÁZĂ 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. .
- DIASTÁZĂ 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase)
- DIASTÁZĂ ~e f. 1) Substanță organică care îndeplinește rolul de catalizator în reacțiile biochimice din organismul animalelor și plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărțire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). /<fr. diastase
- * diastáză f., pl. e (vgr. diástasis, distanță. V. extaz, metastază). Chir. Depărtarea accidentală a doŭă oase articulate. Chim. Ferment solubil care transformă diferite substanțe: ptialina glandelor salivare e o diastază.
- maltază Ferment care transformă maltoza în glucoză diastază.