Sinonime dibăci

Cuvântul „dibăci” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• găsi - a afla, a descoperi, a dibui, a născoci, a izvodi, a inventa, a imagina, a gândi, a elabora
• oblici - a dibui, a afla, a găsi, a descoperi
• afla - a găsi, a descoperi, a născoci, a inventa, a fi, a exista, a se găsi
• descoperi - a dezvălui, a dezveli, a arăta, a revela, a scoate la lumină, a găsi, a afla, a detecta, a depista
• dibui - a bâjbâi, a pipăi, a orbecăi, a tatona, a afla, a găsi, a sesiza, a intui
• descoperire - dezvăluire, revelare, reliefare, invenție, aflare, găsire
• figura - a se afla, a fi prezent, a apare, a se găsi, a exista
• ghici - a intui, a întrevedea, a prevedea, a sesiza, a întrezări, a bănui, a afla, a descoperi, a înțelege
• iscusit - dibaci, isteț, abil, îndemânatic
• isteț - ager, dibaci, iscusit, deștept, inteligent, priceput, subtil, ingenios, șmecher
• îndemânatic - dibaci, priceput, iscusit, isteț, deștept, meșter, abil, expert, ingenios
• meșter - maistru, meseriaș, tehnician, priceput, iscusit, abil, ingenios, dibaci, abil
• abil - iscusit, dibaci, îndemânatic, priceput, destoinic, isteț, șiret, viclean, șmecher
• depista - a descoperi, a găsi
• fi - a exista, a ființa, a viețui, a exista, a dura, a dăinui, a trăi, a se afla, a se găsi

Dex dibăci

• dibăci 1 ( situații, planuri, proiecte ) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.
• DIBĂCÍ, dibăcesc, IV. 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.
• DIBĂCÍ, dibăcesc, IV. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăcí IV.
• A DIBĂCÍ ~ésc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci
• dubăci dibăci
• GHIBĂCÍ IV dibăci.
• GHIBĂCÍ, ghibăcesc, IV. dibăci.
• ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n’ai cum să ghibăcești CR.
• dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).
• ghibăcésc, ghibăcíe, V. dib-.

Sinonimul cuvântului dibăci

Testează-te!