Sinonime discorda

Cuvântul „discorda” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• discordant - nepotrivit, distonant, nearmonios
• potriveală - concordanță, armonizare, congruență, potrivire, acord, corespondență, suprapunere, brodeală, coincidență
• potrivi - a se armoniza, a concorda, a corespunde, a se asemăna, a se asemui, a ajusta, a adapta, a aranja, a doza
• relaxa - a se odihni, a se destinde, a se recrea, a slăbi, a reduce
• inadvertență - greșeală, eroare, scăpare, nepotrivire, neconcordanță
• nimeri - a ajunge, a stinge, a lovi, a izbi, a păli, a potrivi, a brodi, a concorda, a cadra
• înrudire - rudenie, neam, afinitate, analogie, asemănare, concordanță, congruență, potrivire
• nepotrivire - neconcordanță, antimonie, contradicție, disonanță, dezacord, neasemănare, incongruență
• nimereală - potrivire, potriveală, brodire, coincidență, concordanță, întâmplare, prilej, oportunitate, incidență
• armonios - concordant, simetric, potrivit, echilibrat, regulat, melodios, sonor, plăcut, dulce
• armoniza - a echilibra, a potrivi, a concorda, a aranja, a asorta
• brodi - a se nimeri, a se potrivi, a concorda
• coincide - a se potrivi, a se suprapune, a fi echivalent, a concorda
• coincidență - potrivire, congruență, concordanță, suprapunere
• concorda - a se potrivi, a coincide, a corespunde, a se armoniza

Dex discorda

• discordá 1 (; instrumentele muzicale cu coarde, , coardele instrumentelor) A se dezacorda. 2 ( corpuri sau mușchii corpului aflați în stare de încordare) A se destinde. 3 A fi în discordanță (2).
• DISCORDÁ, 3 discordează, I. 1. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din discorder, discordare.
• DISCORDÁ, 3 discordează și (mai rar) discórdă, I. 1. (În opoziție cu concorda) A fi în discordanță, a distona, a nu se armoniza, a nu se potrivi. 2. (Învechit, despre instrumente muzicale cu coarde sau despre coardele instrumentelor; în opoziție cu acorda) A se dezacorda. S-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordează cu mînile înghețate. ALECSANDRI, T. I 78. ◊ Anul 1848... Toată lumea se aruncă în arena politică. Lira lui Lamartine se discordă și telescopul lui Arago prinse ceață. NEGRUZZI, S. I 335. 3. (În opoziție cu încorda) A relaxa, a slăbi tensiunea, a destinde. A discorda un arc. ◊ O moliciune subită îi discordează toți nervii. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. Un sentiment de dureroasă izolare îi întuneca mintea, îi discorda voința. id. ib. 142. ◊ Dinu se lăsă iar pe pîntece, întinzîndu-se, ca un șarpe care se discordează. SADOVEANU, O. III 163. – Variantă: descordá I.
• DISCORDÁ I. 1. A nu concorda, a nu se potrivi. ♦ A fi discordant, lipsit de armonie, 2. A relaxa, a destinde. .

Sinonimul cuvântului discorda

Testează-te!