Sinonime disjunge

Cuvântul „disjunge” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• despărți - a separa, a izola, a disocia, a îndepărta, a delimita, a hotărnici, a răzleți, a despica, a detașa
• răzleți - a împrăștia, a dispersa, a despărți, a separa, a răzni
• scinda - a separa, a despărți, a fracționa, a împărți, a fisiona
• indisolubil - indestructibil, infrangibil, inseparabil
• inseparabil - nedespărțit, neseparabil, organic, indisolubil
• izola - a despărți, a separa, a răzleți, a se retrage, a se claustra, a se sihăstri, a se însingura
• izolant - separator, izolator
• izolat - separat, detașat, despărțit, răzlețit, retras, singuratic, însingurat, solitar, sihăstrii
• aparte - separat, deosebit, distinct, special, singular, insolit
• compartimenta - a despărți, a separa, a împărți, a distribui
• deosebi - a diferenția, a diferi, a se delimita, a se distinge, a se demarca, a se desluși, a se disocia, a se remarca, a se evidenția
• descompune - a desface, a destrăma, a dezmembra, a fracționa, a separa, a se altera, a se strica, a se dezagrega, a râncezi
• desface - a descompune, a desprinde, a dezmembra, a despărți, a dezbina, a separa, a izola, a detașa, a deschide
• desfacere - despărțire, separare, descompunere, dizolvare, dezorganizare, desființare, anulare, reziliere, vânzare
• desprinde - a desface, a separa, a detașa, a dezlipi, a rupe, a elibera, a scoate, a scăpa, a extrage

Dex disjunge

• disjúnge 1 ( idei, probleme) A separa dintr-un ansamblu. 2 (; pricini, proceduri) A despărți spre a cerceta și soluționa în mod separat.
• DISJÚNGE, disjúng, III. A despărți două litigii care fuseseră unite, spre a le cerceta și soluționa în mod separat. ♦ A separa o chestiune de alta (aparținând aceluiași ansamblu). – Din disjungere.
• DISJÚNGE, disjúng, III. (; rar) A despărți două pricini care fuseseră unite sau a despărți o pricină în două spre a le judeca separat. ♦ A separa o chestiune de alta.
• DISJÚNGE III. A despărți două pricini sau a despărți o pricină în două pentru a le judeca separat. ♦ A separa (două chestiuni etc.). .
• DISJÚNGE tr. 1. (jur.) a despărți două pricini sau o pricină în două pentru a le judeca separat. 2. a separa (două chestiuni etc.). (< lat. disiungere)
• A DISJÚNGE disjúng tranz. 1) jur. (pricini, procedee) A despărți în două pentru a cerceta și judeca în mod separat. 2) (chestiuni) A separa în mod conștient. /<lat. disjungere
• DISJÚNGE vb. v. disocia.

Sinonimul cuvântului disjunge

Testează-te!