Dicționar de sinonime
Sinonime dispensă
Cuvântul „dispensă” are următoarele sinonime:
dispensă ( substantiv )
- scutire
- permisie
Alte sinonime:
- autorizație
- îngăduință
- dispensa
dispensa ( verb )
- a renunța, a se lipsi de
- a scuti, a ușura dispensam, policlinică
Alte sinonime:
- a se lipsi
- scuti
Sinonime Apropiate
- priva - a lipsi, a renunța
- scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
- amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
- iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
- părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
- sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
- scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
- sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
- știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
- taclale - taifas, discuții, dialog, cozerie
- taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
- tratative - negocieri, discuții
- umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
- văduvi - a lipsi, a priva (de ceva)
- vital - esențial, fundamental, indispensabil
Dex dispensă
- dispensă 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite permisiune, dezlegare, învoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală).
- DISPÉNSĂ, dispense, Scutire a unei persoane de obligația îndeplinirii unor condiții legale; act, document care atestă această scutire. – Din dispense.
- DISPÉNSĂ, dispense, Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); act, document care atestă această scutire. – Din dispense.
- DISPÉNSĂ, dispense, 1. Scutire de o obligație legală (bănească, de stagiu etc.). 2. Autorizație, îngăduință, permisiune dată cuiva de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite. Dispensă de vîrstă.
- DISPÉNSĂ Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. .
- DISPÉNSĂ scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense)
- DISPÉNSĂ ~e f. Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense
- dispensă f. scutire dela regula ordinară: dispensă dela serviciul militar.
- * dispénsă f., pl. e (fr. dispense, scutire; it. dispensa, distribuire, cămară). Scutire, acordare a uneĭ favorĭ, pe care n’o acorzĭ altora: a primi la examin un elev ca dispensă de etate.