Sinonime dispensă

Cuvântul „dispensă” are următoarele sinonime:

Sinonime Apropiate

• priva - a lipsi, a renunța
• scuză - justificare, dezvinovățire, motivare, iertare, scutire, pardon
• amnistie - iertare, scutire, ștergere, anulare (de pedeapsă)
• iertare - absolvire, scutire, scuză, îngăduință, milostivire, îndurare, indulgență, clemență, generozitate
• părăsi - a lăsa, a abandona, a evacua, a pleca, a înceta, a întrerupe, a renunța, a neglija, a conteni
• sagacitate - pătrundere, agerime, ascuțime, subtilitate
• scuza - a se justifica, a se dezvinovăți, a motiva, a ierta, a scuti, a trece cu vederea
• sfăt - povață, îndrumare, îndemn, călăuzire, consfătuire, consiliu, adunare, taifas, discuție
• știre - informație, veste, noutate, comunicare, înștiințare, cunoaștere, consimțire, aprobare, permisie
• taclale - taifas, discuții, dialog, cozerie
• taifas - convorbire, discuție, dialog, cozerie, taifas, taclale, șuetă
• tratative - negocieri, discuții
• umple - a împlini, a completa, a ticsi, a întregi, a încălca, a molipsi, a contamina, a capta, a lua
• văduvi - a lipsi, a priva (de ceva)
• vital - esențial, fundamental, indispensabil

Dex dispensă

• dispensă 1 Autorizație specială dată cuiva de autoritățile ecleziastice sau civile de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite permisiune, dezlegare, învoire, remisiune. 2 Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală).
• DISPÉNSĂ, dispense, Scutire a unei persoane de obligația îndeplinirii unor condiții legale; act, document care atestă această scutire. – Din dispense.
• DISPÉNSĂ, dispense, Scutire a cuiva de a îndeplini o anumită obligație (legală); act, document care atestă această scutire. – Din dispense.
• DISPÉNSĂ, dispense, 1. Scutire de o obligație legală (bănească, de stagiu etc.). 2. Autorizație, îngăduință, permisiune dată cuiva de a trece, în anumite cazuri, peste formalitățile legale obișnuite. Dispensă de vîrstă.
• DISPÉNSĂ Scutire (de o obligație); exceptare, excepție de la o regulă. ♦ Permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. .
• DISPÉNSĂ scutire (de o obligație); exceptare de la o regulă. ◊ permisiunea de a face un lucru interzis în mod normal de o lege. (< fr. dispense)
• DISPÉNSĂ ~e f. Scutire de anumite obligații sociale. /<fr. dispense
• dispensă f. scutire dela regula ordinară: dispensă dela serviciul militar.
• * dispénsă f., pl. e (fr. dispense, scutire; it. dispensa, distribuire, cămară). Scutire, acordare a uneĭ favorĭ, pe care n’o acorzĭ altora: a primi la examin un elev ca dispensă de etate.

Sinonimul cuvântului dispensă

Testează-te!