Dicționar de sinonime
Sinonime dispunere
Cuvântul „dispunere” are următoarele sinonime:
dispunere ( substantiv )
- aranjament
Alte sinonime:
- alcătuire
- așezare
- desemnare
- distribuție
- întocmire
- înveselire
- rânduială
- structură
- despunere
- dispoziție
- hotărâre
Sinonime Apropiate
- formație - structură, întocmire, alcătuire, orânduire, nivel, dezvoltare, aranjament, dispunere, așezare
- distribuție - împărțire, repartizare, distribuire, alcătuire, așezare, aranjament, dispunere, structură, ansamblu
- așezare - aranjament, rânduială, alcătuire, dispunere, plasare, stabilire, ordonare, localitate, sat
- pact - învoială, înțelegere, acord, aranjament, tocmeală, tratat, convenție, stipulație
- preparative - pregătiri, aranjamente, combinații, planuri
- gheșeft - afacere, ciubuc, aranjament, învârteală
- afacere - treabă, acțiune, chestiune, combinație, aranjament, învârteli, alișveriș, tranzacție, bișniță
- aranjament - înțelegere, acord, învoială, potrivire, tranzacție, pact, plan, proiect, prospect
- combinație - îmbinare, împreunare, reunire, compunere, îngemănare, aranjament, plan, proiect, urzire
- tactică - artă militară, strategie, plan, aranjament, organizare
- daraveră - pățanie, belea, încurcătură, bucluc, necaz, proces, afacere, treabă, negustorie
- înțelegere - pricepere, cunoaștere, percepere, sesizare, gândire, minte, intelect, judecată, bunăvoință
Dex dispunere
- dispunere 1 Aranjare a unor elemente, materiale într-un anumit fel dispozătură. 2 Dispoziție (3). 3 Hotărâre. 4 Dispoziție sufletească. 5 Utilizare a cuiva după propria dorință. 6 Conducere într-un anumit fel. 7 Desemnare printr-o dispoziție. 8 Înveselire. 9 Pregătire pentru un anumit scop.
- DISPÚNERE, dispuneri, Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. – dispune.
- DISPÚNERE, dispuneri, (Rar) Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. – dispune.
- DISPÚNERE, dispuneri, 1. Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei. 2. (Neobișnuit) Dispoziție (3). Glasul chiar, înmuiat în lacrime, are un nu știu ce mlădios care se-nvoiește cu dispunerile inimii. ODOBESCU, S. I 185. La Nisa am avut o oră de bună dispunere și am scris «Bărăganul». ALECSANDRI, S. 52.
- DISPÚNERE Acțiunea de a (se) dispune și rezultatul ei; dispoziție (2) . .
- despune dispune
- despunere dispunere
- dispune 1 A așeza într-o anumită ordine a ordona, a orândui, a dispoza (1) 2 A avea posibilitatea de a utiliza ceva sau pe cineva după propria dorință a dispoza (2). 3 A da dispoziții (3) a hotărî, a decide, a dispoza (3), a dispozarisi (1) 4 A stipula. 5 A conduce (într-un anumit fel). 6 A desemna printr-o dispoziție (4). 7 A fi înclinat să... 8-9 A face să devină sau a deveni bine dispus a (se) înveseli. 10 A pregăti pentru un scop anume. 11 A învinge într-o competiție sportivă.